Depresia, la ea acasa

Inapoi Autor: Laura Cristea

Cu toţii am auzit de depresie şi cei mai mulţi dintre noi, am trecut prin astfel de stări dispozitionale sau/şi chiar am mers la psiholog pentru această problemă psihologică foarte des întâlnită în zilele noastre.

 

În articolul de astăzi, mi-am propus să prezint câteva aspecte generale privind depresia, utile pentru recunoaşterea şi diferenţierea acesteia de tristeţe. Vom înţelege astfel, ce înseamnă de fapt depresia, la ea acasă, cum o recunoaştem, dacă suntem victimele ei şi ce facem în această situaţie. De multe ori am întâlnit persoane vizibil afectate de această tulburare afectivă, ele nefiind conştiente de consecinţele acestei stări morbide - "Nu, nu e depresie, sunt prea tânăr, sunt doar trist… !Lasă că-mi trece!" Vestea proastă e că depresia nu întreabă de vârstă, ea nefiind exclusă chiar din perioade timpurii ale dezvoltării. Încă din 1998, Hoeksema ne vorbeşte despre "depresia anaclitică", care poate apărea la copilul de 6 luni datorită unei carenţe emoţionale în relaţia mama-copil. Asadar, cu depresia te poţi trezi oricând că bate la uşă, vârsta medie de debut a bolii fiind situată în intervalul 20-25 de ani. Ea interferează, de asemenenea cu starea de sănătate fizică, de aceea trebuie cu T mare - acordată o atenţie deosebită acestui lucru. O primă condiţie este aceea de a învăţa să fim conştienţi de starea noastră şi să cerem ajutor fără nicio ezitare atât psihologului cât şi psihiatrului, în cazurile de depresie majoră fiind obligatoriu tratamentul medicamentos. Eşecurile, pierderile, frustrările apar inevitabil în viaţa unui om şi cum fiecare individ este unic, tot aşa fiecare individ trăieşte în mod diferit acest "simptom de ordin cantitativ şi nu calitativ"-depresia, spre deosebire de tristeţe, care este firească si este o reacţie la o situaţie aversivă (p. 17, Dindelegan C., 2012, Scheme cognitive in depresie si alcoolism ).

 

Cum recunoaştem o depresie?

Pe o perioadă mai lungă de 2 săptămâni, am cel puţin cinci dintre următoarele (excludem aici simptomele datorate unor conditii medicale generale ):

1.am o dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi.

2.mi-am pierdut interesul sau plăcerea pentru majoritatea activităţilor în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi

3.mi-a crescut sau mi-a scăzut apetitul aproape în fiecare zi şi am scăzut în greutate (nefiind vorba de o dietă ) sau am crescut în greutate (luăm în calcul o modificare cu peste 5% din greutatea corpului într-o lună ). În cazurile copiilor, se va lua în considerare greutatea în raport cu vârsta/dezvoltarea )

4."nu mă mai odihnesc cum trebuie …", spunea un client. Aşadar, apar insomnii sau hipersomnii, dorinţa de a dormi din ce în ce mai mult aproape în fiecare zi

5.sunt din ce în ce mai agitat (ă ), mă mişc tot timpul, mut obiecte, îmi frământ mâinile, nu îmi găsesc locul (pe scaun, de ex. ), îmi eliberez şi îmi încrucişez picioarele etc; agitaţia sau din contră, lentoarea psihomotorie observată de mine dar si de ceilalti este un alt indicator al depresiei )

6.mă simt copleşit (ă ), mă simt fără vlagă, lipsit (ă ) de energie, mă simt obosit (ă ) tot timpul/aproape în fiecare zi 7.mă simt vinovat (ă ) în exces sau inutil (ă ), indadecvat (ă ) aproape în fiecare zi, legate nu numai de faptul de a fi suferind

8."nu mai pot să gândesc", am auzit de cele mai multe ori, nu mai găsesc soluţii, nu mă mai pot concentra, nu mai pot lua decizii (simple ) - aproape în fiecare zi 

9.teamă de moarte, nu mai ies din casă, mă gândesc din ce în ce mai des la moarte, la suicid fără a avea un plan în acest sens (tendinţe suicidare )

 

Prin urmare, "tristeţea nu este depresie", după cum susţine prof. dr. Ligiana Petre în biblia de buzunar a psihologiei clinice (cum îmi place mie să o numesc ) - "10 pastile de psihologie clinică". Aşa cum dansa menţionează în cartea anterior amintită, tristeţea "…poate fi un simptom al depresiei clinice atunci când se încăpăţânează să locuiască în interiorul persoanei perioade lungi".

 

În cazurile de depresie uşoară, persoana poate apela la psihoterapie însă, în cazul unei depresii cronice, efectele sunt nesemnificative fără tratament psihiatric. Psihoterapia şi tratamentul medicamentos prescris de către medicul psihiatru răspund foarte bine impreună, de aceea recomand consultarea ambilor specialişti cand vă confruntati cu asemenea simptome. NOTA BENE! "Prima bogăţie a omului este sănătatea" - Ralph Waldo Emerson Bibliografie: Petre, L. M., (2012 ), "10 pastile de psihologie clinică", Bucureşti, Editura Sper Dindelegan, C., (2012 ), Scheme cognitive în depresie şi alcolism, Bucureşti, Editura Sper

Cristea (Ciochină) Laura-Cabinet individual de psihologie



Recomandă
Recomandă acest cabinet

Dați o notă și scrieți câteva cuvinte despre experiența dvs pozitivă legată de acest cabinet.

Toate campurile sunt obligatorii.
Penalizăm cabinetele cu autorecomandări!

Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp