Neacsu Elena-Monica - Cabinet individual de psihologie

Nu exista esesc, exista feed-back!
Nota 9.9 din 93 recomandari
28641 vizite
Trimite o solicitare de programare la cabinet
Locatie: Constanta, jud Constanta, [Arată în Google Maps]
Telefon: 0723500549
Program: Luni, marti, miercuri: 12.30 - 16.30, joi 11.30 - 15.30 , vineri 10.30- 15.30 (cu programare in prealabil)
Website: http://www.psiholog-constanta.ro

De ce supraevaluam ceea ce avem?

Inapoi Autor: Gheorghe-Neacsu Elena-Monica
Ganditi-va cateva clipe la urmatorul lucru. De ce persoana care vinde o casa ii atribuie acelei propietati, de obicei, o valoare mai mare decat potentialul cumparator? In multe tranzactii, de ce propietarul actual vrea mai multi bani decat este dispus sa dea potentialul cumparator? Credem ca, in general propietatea asupra unui lucru ii creste valoarea in ochii detinatorului. Avem oare dreptate?

Propietatea este autoprezenta in vietiile noastre si, intr-un mod straniu, inraureste multe din lucrurile pe care noi le facem. Cumparam haine si mancare, automobile si case. Dar si vindem: case si masini si, pe parcursul carieriei noastre profesionale, timpul nostru.

Din moment ce o parte atat de mare din vietile noastre este dedicata propietatii, n-ar fi frumos sa luam cele mai bune decizii in aceasta privinta? N-ar fi frumos, de pilda, sa stim exact cat de mult ne place o noua locuinta, un nou automobil, astfel incat sa putem lua decizii corecte in privinta detinerii lor? Din nefericire, doar rareori se intampla asa. In majoritatea timpului mergem pe bajbaite. De ce? Din cauza a trei methne irationale, proprii naturii noastre omenesti.

Prima meteahna, este aceea ca ne indragostim de ceea ce avem deja. Sa spunem ca vrem sa ne vindem vechea masina. Ce incepem sa facem? Nici n-am apucat sa dam bine anuntul de vanzare ca incepem sa ne amintim calatoriile pe care le-am facut. O aura calda de nostalgie se revarsa peste noi si masina noastra. Fenomenul e valabil si in cazul celorlalte lucruri si se poate intampla foarte repede, ne simtim atasati de ceea ce avem.

A doua meteahna este ca ne concentram pe ceea ce s-ar putea sa pierdem mai degraba, decat pe ceea ce s-ar putea sa castigam. Cand stabilim un pret la ceea ce vrem sa vindem, ne gandim mai mult la ceea ce vom pierde (putinta de a folosi automobilul ), decat la ceea ce vom castiga (bani cu care sa cumparam altceva ) . De aceea il punem in vanzare la un pret mai mare.

Aversiunea noastra fata de pierdere este o emotie puternica si, una care ne determina cateodata sa luam decizii proaste. Va intrebati de ce ne incapatanam sa nu ne vindem toate troacele de care ne-am atasat, iar cand o facem totusi, de ce stabilim un pret mare? Pentru ca, adeseori, deja ne-am apucat sa jelim pierderea lor.

Cea de-a treia meteahna este ca pornim de la ideea ca si alti oameni vor vedea tranzactia din aceeasi perspectiva ca noi. Pur si simplu, ne vine greu sa ne inchipuim ca persoana din cealalta parte a tranzactiei, cumparator sau vanzator, nu vede lumea cum o vedem noi.

Posesiunea are si "ciudatenii". In primul rand cu cat investesti mai multa munca in ceva, cu atat mai stapan te simti asupra acelui lucru. O alta ciudatenie este faptul ca putem incepe sa ne simtim propietari inca inainte de a fi efectuat tranzactia. "Virtuala posesiune", bineinteles, este resortul de baza al industriei publicitatii. De exemplu: "primim un catalog cu imbracaminte, vedem un pulover si incepem sa ne gandim la el de parca ne-ar apartine". Capcana a fost pusa si noi pasim de bunavoie in ea. Devenim propietari partiali chiar inainte de- a detine ceva. Posesiunea nu se limiteaza doar la obiecte. Ea se poate intinde si asupra punctelor de vedere. Boala posesiunii nu are lea.

Posesiunea este strans intretesuta in materialul existeneti noastre. Dar constientizarea ei ne poate ajuta. Peste tot in jurul nostru, vedem tentatia de-a ne inbunatati calitatea vietii, cumparand o casa mai mare, un al doilea automobil, o masina de spalat vase, etc. Dar, odata ce ne-am schimbat posesiunile, avem foarte mari dificultati sa ne intoarcem de unde am plecat. Calitatea de propietar pur si simplu ne modifica perspectiva. Dintr-odata, revenirea la starea dinaintea posesiunii este o pierdere, si inca una pe care nu o putem suporta.

Si uite-asa, in timp ce urcam pe scara vietii, ne inbatam cu iluzia ca putem oricand sa ne intoarcem la mai putin, daca va fi nevoie, dar in realitate, nu putem. Revenirea la o locuinta mai mica, de pilda este resimtita ca o pierdere, este dureroasa psihic si suntem dispusi sa facem tot felul de sacrificii pentru a evita asemenea pierderi- chiar daca, in acest caz rata lunara la credit ne scufunda corabia de tot. Sper ca aceste randuri sa va faca sa priviti fiecare tranzactie ca si cum n-ati fi propietar, punand o oarecare distanta intre dvs si obiectul care va intereseaza.
recomanda

Recomanda acest cabinet

Sunteti pacient?

Dati o nota si scrieti cateva cuvinte despre experienta dvs pozitiva legata de acest cabinet, tratament efectuat, etc.

Recomandarea dvs:

Toate campurile sunt obligatorii.

Penalizam cabinetele cu autorecomandari!

Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.