Am stat de multe ori si m-am intrebat daca trebuie sa demonstrez ceva, cuiva? Nu. Nu trebuie sa demonstrez nimanui, nimic. Fac alegerile mele si am regulile mele. Numai eu raspund pentru ceea ce fac si spun, pentru cum o spun, pentru cand o fac si cand o spun, pentru cum ma comport, pentru alegerile mele, pentru toate atitudinile mele, pentru toata viata mea.
Nu-mi place sa mi se impuna ce sa fac, ce sa spun sau cum sa ma comport.
Nu-mi place sa fiu atacata, doar pentru ca orgoliul altuia simte nevoia sa fie gadilat.
Nu am acceptat niciodata cu forta oameni in viata mea si nici nu i-am pastrat in asemenea mod.
Nu mi-a placut niciodata sa aud lucruri urate despre mine, doar pentru ca alte persoane n-au avut loc sa-si joace rolul din cauza mea. Si nici nu am putut sa fiu indiferenta. De ce oamenii o tin una si buna cu indiferenta? Daca as fi genul de persoana care nu se lasa afectata de toate magariile probabil ca as fi si genul de om superficial. Pentru ca atunci cand esti indiferent, nepasator, esti pana la capat, in toate privintele, nu-i asa?
Recunosc, nu sunt o persoana indiferenta si nici nepasatoare. Imi pare rau de oamenii care nu stiu sa imi castige atentia decat vorbindu-mi urat, criticandu-ma, judecandu-ma, interpretandu-mi fiecare cuvant si rastalmacindu-l. Imi pare rau ca viata nu le-a daruit si lor oameni care sa le acorde atentie si iubire. Imi pare rau ca singura lor satisfatie este sa ma jigneasca pe mine si sa imi sa-mi desfiinteze fiecare cuvintel. Pentru acesti oameni, nu pot simti ura, dispret sau indiferenta.
Pot simti doar mila.