"A te imbolnavi, a te cuprinde o boala nu poate fi o intamplare a hazardului si nici mana destinului, sau cu atat mai putin rezultatul unui concurs de circumstante nefavorabile. Este un limbaj care vorbeste in noi despre noi. Si poate fi mai ales al inexprimabilului, cand tacerea cuvintelor trezeste violenta durerilor. Poate fi trezirea unei rani din copilarie, reactivarea unei situatii neincheiate pe care n-am ascultat-o la timpul sau! Poate fi hemoragia afectiva a unei separari impuse, violenta unei rupturi nedorite, pierderea unei fiinte dragi! "Jacques Salome

Tulburarea de somatizare reprezinta prezenta unor simptome somatice multiple, recurente, fluctuante, prezente minim 2 ani, neintrunind criteriile unei maladii somatice dar pentru care se solicita investigatii si tratament, al carei debut are loc inainte de varsta de 30 de ani si care se intinde pe o perioada indelungata. Acest gen de tulburare este caracterizata printr-o combinatie de durere si simptome gastrointestinale, sexuale si pseudoneurologice.

Bun, cam asta ar fi descrierea psihiatrica a tulburarii de somatizare sau sindromul Briquet.

Sindroame, tulburari, maladii, tratamente??? Doar citind si auzind aceste cuvinte te trec fiori pe sira spinarii. Pentru ca implicatiile unor astfel de etichete asupra psihicului unui om sunt importante si profunde. Atunci cand primesti un diagnostic, ai tendinta de a te ralia la simptomele caracteristice si de a te purta conform descrierii bolii. Sunt bolnav, deci ar cam trebui sa ma simt rau, nu? Astea ar fi profetiile care se autoimplinesc, insa nu vom aborda acest subiect aici.

Asadar, ne putem gandi la sanatate din doua perspective: sanatatea ca absenta a bolii sau sanatatea ca prezenta a starii de bine generale, atat fizice cat si psihice. Voi alege cea de-a doua formulare si voi conchide ca, pentru a fi sanatosi, trebuie sa fim in regula din punct de vedere fiziologic si psihologic. Dar ce se intampla atunci cand, asa cum spune socio-psihologul francez Salome, apare hemoragia afectiva?

Atunci cand se pierde echilibrul intre minte si corp, apar „sangerarile emotionale", acele somatizari prin care organismul nostru trage un semnal de alarma! Precum visele, care folosesc simboluri pentru a ne transmite anumite mesaje din inconstient, la fel si corpul nostru, foloseste semnele, durerea, disconfortul pentru a ne anunta existenta unor tensiuni generate de conflictele noastre interioare.

Exista anumite boli care desi au simptome fizice, au de fapt origini psihice. Aceste boli se numesc boli psihosomatice. Printre cele mai intalnite psihosomatizari se numara: astmul, cefaleea, enurezisul, ticurile, alergiile, gastrita, ulcerul, dermatitele, lipotimiile, ametelile, voma psihogena, colonul iritabil, migrena, nevroza cardiaca, hipertensiunea, precum si infectia urinara. Din acelasi spectru fac parte si bolile autoimune precum psoriazisul, tiroidita Hashimoto, poliartrita reumatoida, lupusul eritematos, s.a.

Medicina alopata, asa cum o cunoastem noi astazi, este adesea depasita in tratarea acestor afectiuni si asta pentru ca, desi simptomatologia este una fiziologica, adevaratele cauze sunt de ordin psihologic. Mai exact, se trateaza simptomul si nu cauza. Acesta este motivul pentru care tratarea bolilor autoimune s-a dovedit pana acum total ineficienta. Ni se spune ca au cauze necunoscute sau genetice si ca nu prea mai ramane mare lucru de facut atunci cand organismul incepe sa isi atace propriile organe: ataca pielea si apare psoriazisul sau lupusul, ataca tiroida si apare tiroidita, ataca articulatiile si apare poliatrita reumatoida, etc. Solutiile precum bisturiul, alifiile si pumnii de medicamente uneori nici macar nu amelioreaza simptomele, daramite sa trateze cauza.

Si atunci, nu-ti ramane decat sa te intrebi de ce propriul nostru organism, care este dotat cu atatea mecanisme si resurse extraordinare destinate supravieturii, ar incepe sa duca o lupta impotriva lui insusi? Cum a ajuns corpul uman, atat de armonios alcatuit, sa se autodistruga? Ei bine, pentru ca este surmenat, agasat, agresat, distrus de mesajele contradictorii pe care le primeste. Iar acele mesaje contradictorii nu vin din Univers sau de la vecini. Vin din interiorul nostru, atunci cand nu suntem acordati la propriile dorinte, nazuinte, putinte sau neputinte.

Suntem obositi morti, dar nici ca ne-am opri sa facem o pauza, NU!, continuam sa muncim. Nu ne place locul de munca si numai ideea de a te intoarce in fiecare dimineata la acel serviciu te face sa iti smulgi parul din cap. Dar, din nou, NU! mergem acolo si induram. Suntem nefericiti in relatia de cuplu pe care o avem, dar in loc sa schimbam ceva, NU!, rabdam cu stoicism. Suntem nemultumiti dar nu riscam exprimarea unui punct de vedere care, poate, ar deranja sau ar supara, asa ca toate cuvintele ni se opresc in gat. Si exemplele pot continua la nesfarsit.

Exista insa si conflicte interioare mult mai puternice, pe arii sensibile, care ne pot imbolnavi atunci cand nu „ascultam" mesajele pe care corpul nostru ni le transmite. Nemultumirile de ordin sexual se pot transforma cu o nemaipomenita usurinta in boli genitale sau dermatologice. La fel si neajunsurile, pierderea si separarea pot lasa pe corpul nostru urme dureroase. Iar anii terorii, ai consumerismului, in care ni se cere sa fim supra-adaptati, nu reprezinta o perspectiva prea placuta. Asa ca, ceea ce putem face este la indemana fiecaruia, si anume, sa ne acordam cu noi insine.

Sa fim atenti la corpul nostru si la semnalele pe care le primim. Orice aparenta durere, ameteala, orice aparenta eczema, poate fi un strigat de ajutor! Daca tratam aceste semnale cu seriozitatea si responsabilitatea cu care am urma un tratament, am intelege ca, mintea noastra este mai conectata la corpul nostru mai mult decat ne-am putea imagina si ca, asa cum propriile ganduri ne pot imbolnavi, la fel de usor ne pot si vindeca.

Sa ne luam sanatatea inapoi!

Autor: Psih. Aurelia Mazilu

Data: 12.15.2016

Copierea sau reproducerea continutului fara acordul prealabil si fara mentionarea sursei este strict interzisa!