De vorbă cu o prietenă! Am vorbit astăzi cu o prietenă care îmi explica cât de rău se simte şi că toate sunt de-a-ndoaselea în viaţă ei!

M-a rugat să nu aduc instanţa de psihoterapeut în discuţia noastră… că nu o suportă… să o las pe prietenă ei Ali să o audă şi să o înţeleagă… pentru că psihoterapeuta o inhibă şi îi dă senzaţia că e defectă!

Îmi spunea că în relaţia de iubire în care se află nu este băgată în seamă şi că nu i se întâmplă nimic din ce îşi doreşte!

În capul meu ştiam că e doar fetiţa din ea, care are nevoie de atenţie şi bate din picior să i se dea totul, fix când vrea ea… şi că femeia adultă doarme… da’ cum să-mi bag prietena în analiză tranzacţională… când ea nu vrea!

Şi apoi cum să-i explic că dragostea reală se trăieşte doar în aici şi acum şi că tot ce-şi imaginează şi proiectează îi face foarte rău… că îl face pe bietul ei iubit să nu corespundă niciodată cu bărbatul ideal pe care îl proiectează ea?!

I-am spus… „Te înţeleg… îmi pare rău că treci prin asta"… şi întrebarea ei următoare a fost… „Zi-mi ce să fac … Să mă despart de el…?"

Şi eu i-am zis… „Nu pot să-ţi dau niciun sfat… habar nu am… nu de alta dar sunt friptă tare cu sfaturi date prietenilor la ananghie şi care apoi m-au transformat în ţap ispăşitor pentru toate problemele lor… aşa că, mulţumesc, dar nu mai dau sfaturi demult… tare demult!"

Mi-a zis: „Ce fel de prietenă eşti dacă nu-mi poţi spune nimic despre cum şi ce să fac" … a continuat tot ea… „Să nu-mi zici să merg în terapie cu el, că nu fac asta…"

„Ai putea să încerci singură…", i-am zis eu, râzând!