Circa 60-80% din toate bolile sunt cel puțin parțial determinate de cauze psihice. Cuvântul pozitiv utilizat de obicei ca și categorie morală, capătă în contextul terapiei semnificația de positum prin care se pune accentul pe capacitățile înnăscute ale fiecărei persoane acordându-se o atenție mai mare resurselor disponibile ale pacientului, ca bază necesară pentru a se descurca mai bine cu problemele sale. Psihoterapia pozitivă a obținut rezultate în tratarea unor cazuri cu probleme maritale, educaționale, depresii, fobii, tulburări sexuale și psihosomatice de tipul: durerilor de stomac, probleme intestinale, cardiace și circulatorii, alături de reumatism și astm. Într-o perioadă relativ scurtă de timp se înregistrează vindecări sau îmbunătățiri considerabile ale simptomatologiei. Conflictele, problemele, confruntările și tulburările cum ar fi de pildă neliniștea interioară, anxietatea, tulburările de somn sau agresivitatea alături de așa numitele tulburări psihosomatice își au sursa în potențialele conflictuale ce apar mereu. O astfel de abordare începe cu originea problemei, nu cu simptomul. Cu alte cuvinte în terapia pozitivă ne centrăm atenția mai ales asupra capacităților din ariile conflictuale pentru a mobiliza tendințele de reintegrare mentale.