Ce palide umbre ale bucuriei ascunde viata noastra, parca tot mai mult, zi de zi.

Nu ne bucuram de o masina, ci de o anume masina.

Nu ne bucuram de o casa, ci de o anume casa .

Nu ne bucuram de o vacanta, ci de o locatie anume unde trebuie neaparat facuta.

Bucuriile noastre devin tot mai sofisticate si mai greu de atins .

Pentru ca mintea noastra ridica mereu stacheta, spre asa numitele bucurii speciale, deosebite si rare .

Descoperim ca ele, bucuriile, intradevar devin tot mai rare si mai greu de atins.

Starea de bucurie nu mai vine pur si simplu, fiindca am ucis-o, conditionand-o mereu, sa fie super performanta, adica o super bucurie, care parca nu mai vine niciodata.

Cum toate devin artificiale asa si bucuriile s-au artificializat, tehnologizat si scumpit peste masura .

Ne-am indepartat de bucuriile autentice : un copac, o floare, un rau, o adiere racoroasa de vant, o manghaiere calda de soare, o vorba buna, o rugaciune, un multumesc, un zambet, o privire blanda, o imbratisare........

Bucuria pamantului dispare printre betoane si unde electromagnetice de tot felul, iar sufletul nostru e tot mai compurterizat si corpul tot mai bolnav si plin de noxe, fizice si mai ales psihice.

Pentru pastrarea starii noastre de bine, a starii noastre de sanatate fizica si psihica, nu cred ca vom putea supravietui prea mult fara bucuriile autentice, neconditionate si vindecatoare, pe care le-as numi, bucuriile simple .

(pasaj din cartea, RELATIVITATI, in curs de redactare )

autor -
psiholog Gabriel Marcel Hosu