Ticurile

Ce sunt ticurile?
. Problematica ticurilor este foarte frecventă în limbajul cotidian şi în experienţa curentă a fiecăruia dintre noi. Frecvent, auzim expresii de genul: "Popescu are un tic !".
. În general, vorbim despre ticuri atunci când cineva repetă foarte des un anumit cuvânt (tic verbal ) sau când face o mişcare repetitivă involuntară şi evidentă (tic motor ) .
. În accepţiunea psihiatrică, ticul reprezintă o mişcare motorie sau vocalizare, bruscă, rapidă, recurentă, stereotipă.

De câte feluri sunt ticurile?
. Ticurile, în linii foarte generale, pot fi grupate în două categorii, şi anume:
1.Ticurile vocale şi motorii simple:
-ticurile vocale simple, ca, de exemplu: dresul vocii, fornăitul, inspiratul şi expiratul forţat de aer pe nas etc.;
-ticurile motorii simple, cum ar fi: clipitul, încreţirea nasului, scuturarea capului, ridicatul din umeri etc..
2. Ticurile vocale şi motorii complexe:
-ticurile vocale complexe, afectează vorbirea şi limbajul şi includ: pronunţarea bruscă, spontană a unui singur cuvânt sau fraze, blocarea vorbirii, modificări bruşte şi fără sens a înălţimii vocii, accentului sau volumului vorbirii, palilalia (repetarea propriilor sunete sau cuvinte ), ecolalia (repetarea ultimilor sunete, cuvinte sau fraze auzite ), coprolalia (pronunţarea bruscă, inadecvată a unor cuvinte sau fraze inacceptabile social-obscenităţi, insulte ) .
-ticurile motorii complexe includ: gesturi manuale, sărituri, mersul cu paşi de dans, contorsiunile faciale, mersul înapoi, copropraxia (tic brusc, similar unor gesturi obscene sau sexuale ), ecopraxia (imitarea spontană şi involuntară a gesturilor cuiva ) etc..

Prin ce altceva se mai caracterizează ticurile?
. Alte caracteristici ale ticurilor:
-Sunt trăite ca irezistibile, dar pot fi suprimate o anumită perioadă de timp;
-Sunt efectuate adeseori în accese de unul sau mai multe ticuri;
-Pot varia ca frecvenţă şi disruptivitate în diverse contexte;
-Diminuă sau încetează în timpul somnului;
-Exacerbează în timpul perioadelor de stres;
-Adesea sunt anunţate de o tensiune sau necessitate corporală crescândă, asemănându-se cu tensiunea care precede un strănut;
-Frecvent apare un sentiment de uşurare sau de reducere a tensiunii după efectuarea ticului.

Cum se tratează ticurile?
. Tratarea ticurilor se face şi în funcţie de severitatea afecţiunii. În general medicii recomandă psihoterapia cognitiv-comportamentală, aceasta formă de terapie ajută clienţii să îşi gestioneze simptomele, să le reducă frecvenţa - contribuind astfel la îmbunătăţirea calităţii vieţii.
. Cel mai bun tratament îl constituie exerciţiile de relaxare, exerciţiile fizice şi meditaţia care ajută la diminuarea stresului în combinaţie cu psihoterapia cognitiv-comportamantală.

. Ticurile se pot manifesta în forme complexe denumite tulburări, ca, de exemplu:
-Sindromul Tourette - este o afecţiune neurologică şi se manifestă prin combinarea ticurilor vocale (zgomote involuntare, ţipete, dregeri ale glasului, ecolalie ) cu ticurile motorii (mişcări ale capului, ale umerilor, ale unui membru, grimase, clipiri ale ochilor, gesturi repetitive ) . Această formă severă de ticuri poate să apară mai ales la copiii ale caror mame au consumat alcool sau cafeină ori au fost stresate în timpul sarcinii, manifestandu-se înaintea vârstei de 18 ani. O susţinere psihologică a pacientului şi a familiei sale ajută în abordarea problemelor sociale asociate sindromului Tourette.
-Ticul motor sau vocal cronic;
-Ticul tranzitor:
-Ticul fără nicio altă specificaţie.

Pentru specificul, diagnosticul şi tratamentul acestor tulburări ne puteţi contacta.
Telefone: 0764.443.184 / 0721.349.765
Mail-uri: gabriel.pirvan@psihoutil.ro / roxana.patrascu@psihoutil.ro

Una dintre rădăcinile longevităţii este relaxarea.