Ce este abuzul?
Orice formă voluntară de acţiune care este în detrimentul copilului şi are loc, profitând de incapacitatea copilului de a se apăra, de a discerne între ceea ce este bine sau rău, de a căuta ajutor şi de a se autoservi.
Orice act prin care se produc vătămări corporale, tulburări psiho-emoţionale şi expuneri la situaţii periculoase sau percepute ca fiind periculoase de către copil.
Poate fi un act întâmplător, ca o poartă de refulare a conflictelor dintre părinţi sau când părinţii confundă autoritatea parentală cu despotismul.
În literatura de specialitate sunt menţionate următoarele forme de abuz asupra copiilor:
o abuzul fizic;
o abuzul emoţional;
o abuzul sexual;
o neglijenţa.
Abuzul emoţional (psihologic )
Abuzul emoţional implică un comportament inadecvat al adultului, continuu şi stabil faţă de copil, ce se transformă în trăsătură dominantă a vieţii acestuia, cu efecte negative asupra personalităţii în formare a copilului şi care dăunează sau împiedică dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Forme ale abuzului psihologic:
REJECTAREA: adultul îndepărtează copilul de el, refuză să-i recunoască valoarea sau legitimitatea nevoilor.
IZOLAREA: copilul nu are posibilitatea stabilirii unor contacte sociale sau este izolat într-o zonă fără interacţiuni sociale (legarea, încuierea lui în diferite spaţii închise, etc. )
TERORIZAREA: copilul este ameninţat verbal, intimidat şi înfricoşat cu "arme" fizice şi psihologice.
DEGRADAREA: copilul este tratat ca inferior, umilit şi depreciat, deprivat de demnitate.
CORUPEREA: copilul este încurajat şi îndrumat să desfăşoare acte antisociale care conduc la comportamente criminale şi social neacceptate.
EXPLOATAREA: copilul este folosit in avantajul şi pentru profitul adulţilor.
NEGLIJAREA RĂSPUNSULUI EMOŢIONAL: adultul în grija căruia se află copilul ignoră sau
neglijează copilul (şi din punct de vedere emoţional ) . Acest termen este diferit de rejectare sau
degradare care au o componentă activă (acte de comitere ) şi constituie o formă tipică de abuz.
Abuzul psihologic este un pattern de acţiuni sau lipsa unor acţiuni intenţionate, verbale sau comportamentale, care transmit unui copil mesajul că:
o este lipsit de valoare,
o slab,
o neiubit,
o nedorit,
o in pericol
o sau ca este valoros doar fiindca indeplineste nevoile altcuiva.
COSECINÈšE ALE ABUZULUI PSIHOLOGIC
În plan emoţional
o Întârzie în dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizării emoţionale şi a capacităţii empatice.
În plan social
o fuga de acasă, acte antisociale,
o dificultăţi de adaptare durabile care se repetă în medii noi (familie adoptivă, grădiniţa, şcoala ),
o lipsa de iniţiativă, de creativitate, de autonomie,
o anxietate de separare sau de anticipare inclusiv la vârsta adultă