CE FEL DE MOSTENIRI LASAM COPIILOR?

Cand suntem mici ceea ce ne absoarbe orizontul este imediata noastra aporpiere si totul are o posibila rezolvare. Intr-o zi Universul decide ca doi tineri indragostiti sa isi unesca destinele. Erau abia trecuti de absolvirea liceului dar s-au gandit ca timpul petrecut pana atunci impreuna ii va ajuta sa treaca si mai departe prin restul vietii si ca au avut experienta cunoasterii. Oare e important sa avem si alte experiente relationale inainte de casatorie ori ba?? Oare perioada de cautare, de intalnire in care ne impacam, ne despartim conteaza pentru viata si relatiile urmatoare?? Poate ca da.....si-atunci oamenii invata sa caute prin fiecare relatie pe care o au cum au nevoie sa fie pentru ei in relatiile lor. Bine, bine poate ar spune unii...dar doare sa te desparti si sa te impaci, doare sa inveti. Sigur ca doare dar daca langa asta adaugam si Constientizarea vom gestiona altfel situatiile. ne vom folosi de ceea ce cunoastem despre noi. Dar poate ca o parte aleg impulsul dragostei, al atractiei, nevoia de a-ti lua avant in viata sau deseori de a fugi de acasa, de a scapa din mrejele familiei de origine ii va face sa purceada spre creearea unei noi familii, fara a stii daca sunt sau nu o baza unul pentru celalalt. Dar sa revenim la cuplul nostru proaspat casatorit si aventurat in viata. O vreme lucrurile au mers bine, erau preocupati cu casa, cu mutatul. Apoi a venit pe lume si unicul lor copil, un baietel. Acesta s-a nascut sub un destin special. Era nepot unic in ambele familii, si cea materna si cea paterna. Niciunii din ceiallti frati nu mai avusesera copii. Bunica paterna nu prea a fost de acord cu casatoria fiului sau si ca atare iivenea foarte dificil sa colaboreze cu noua sa nora, insa nici pe baiat nu dadea semne ca l-ar inghitii. II spunea mereu fiului ei ca sigur e copilul altcuiva. Bunica nu il vizita. Proaspatul tanar insurat a luat atitudine fata de comportamentele mamei si deseori intervenea in apararea sotiei, des acuzata de soacra. Era un fel in care el arata ca ii pasa, ca o iubeste. Cele doua, soacra si nora neintelegandu-se defel, tanara sotie incepe sa isi spuna ofurile mamei sale si uneori surorii ei. Mamei i se plangea de toate cele rele, ii cerea sfaturile si la o vreme ajunsese sa asculte doar de ea. Vocea ei interioara nu "era coapta" si nici formata sa se auda pe sine asa ca ajunsese sa ia multe decizii in functie de mama sa decat de nevoile ei si ale tanarului sot. Sotul incerca sa ramana apropiat de ea, sa ii ceara sa se consulte cu el. Insa fetei ii era greu sa ii spuna NU mamei sale mai ales ca se simtea datoare ca o ajuta cu cresterea baiatului cat sotul era la munca. Petrecandu-se lucrurile tot asa mai departe sotul a inceput sa vina tot mai tarziu acasa, si a inceput sa iasa la cate un pahar cu altii. Curand alcoolul a devenit noul lui partener si singurul analgezic emotional. Certurile si neintelegerile se inmulteau precum ciupercile dupa ploaie iar ceea ce a urmat, in ceva timp a fost, divortul. Posibil ca intr-un fel sau altul nicunul nu au putut integra mai departe acest eveniment marcant din viata lor. Au suferit dar nu au discutat asumat. Sotul a ramas in parteneriat cu alcoolul pentru mai multi ani, aproape 10 inca iar sotia a ramas in casa cu mama. In tot acest timp tatal a rupt legatura si cu copilul sau...de fapt il vizita foarte foarte rar. II promitea uneori ca vine dar nu mai venea si treceau luni bune pana se revedeau. Baiatul devenise trist si dezamagit. Oare il va afecta acest lucru ca si adult?? Mama si copilul imparteau locuinta cu bunica si sora mamei. Din pacate si aici au continuat certurile. Erau zilnice. Baiatul era expus la neintelegeri, alcool si jigniri intre adulti. Obisnuia sa se ascunda sub masa intr-una dintre camere. Daca la inceput mama si fiica erau apropiate prin faptul ca fiica era in conflict cu soacra si atunci sfaturile erau bune, acum ele nu isi mai gaseau locul. Mama, respectiv bunica nu acceptase ca fiica isi dorea propria viata, ca era acum adult si avea nevoie de propriul spatiu in alegerile sale De multe ori cel mai bun mod in care cele trei stiau sa fie unite erau sa se certe. In casa nu se vorbea direct despre ce simte si gandeste fiecare. Existau insa reprosuri si critici. Modul nepotrivit de comunicare din relatiile lor a adancit si mai mult haul. La mijloc mereu un tanar in crestere care in prezent face "succesiunea emotionala", dezleaga sensul mostenirilor emotionale pentru a putea avea o viata in care el sa fie staan pe sine. Soarta nu l-a iertat nici cand la putin aveme dupa majorat, rand pe rand cele trei s-au stins din viata din cauze grave de sanatate. El insa lupta pentru verticaliate si congruenta cu sine insusi. E minunat ce reuseste. Trecutul nu l-a inghitit de tot.

Poveste cu drag de la Valentina