Cabinet Individual de Psihologie Sterian Daniela

Cabinet Individual de Psihologie Sterian Daniela

Nota 10 din 7 recomandari
18209 vizite
Trimite o solicitare de programare la cabinet
Locatie: Constanta, jud Constanta, Str. Granicerului, nr.8, sc. A, et.3, cabinet 18, interfon 7
Telefon: 0723369316
Program: Luni- Vineri 9.00 - 18.00 Sambata 10.00 - 14.00
Website: http://www.psihoterapeut-constanta.ro

Semnificația psiho-sociala a jocului

Inapoi Autor: Necunoscut

SEMNIFICATIA PSIHO-SOCIALA A JOCULUI

" Asupra importantei si necesitatii jocului in viata copilului, pedagogii si psihologii au fost in unanimitate de acord. Deosebirile dintre acestia au inceput insa, de la fundamentarea si explicarea psihologica a jocului. La intrebarile: "De ce se joaca copilul?" sau "Ce rol indeplineste jocul in viata copilului?", raspunsurile au fost diferite, in functie de conceptia lor filosofica. Astfel, unii l-au considerat o activitate instructiva (St. Hall ), altii, ca un mijloc de a consuma surplusul de energie (Spencer, Schiller ), iar altii, ca un exercitiu pregatitor pentru viata de adult (K. Gross ). Raspunsul adecvat la aceasta intrebare porneste in explicarea jocului de la trasaturile psihologice ale copilului. Se stie ca de mic, copilul este o fiinta foarte activa, si ca acest activism are o explicatie de natura fiziologica: predominarea proceselor excitative asupra celor inhibitive. De asemenea, se mai cunoaste faptul ca, el are foarte dezvoltat spiritul imitatiei si ca datorita acestuia, copilul doreste sa faca ceea ce fac adultii. Cum insa nu are cunostintele si deprinderile necesare participarii efective la activitatea adultilor, copilul este oprit de la aceasta. Astfel, apare contradictia - specifica acestei varste - dintre dorinta foarte vie a copilului de a actiona cu obiecte si de a le stapani, si lipsa deprinderilor necesare folosirii obiectelor, asa cum le foloseste adultul. Iar aceste contradictii se rezolva pe calea jocului.

Jocul copilului devine astfel o forma de activitate prin care acesta incearca sa-si insuseasca experienta de viata a adultilor. Aceasta forma de activitatea a copilului, la aceasta varsta, ii da posibilitatea sa participe, in mod direct, la viata sociala. Valoarea functionala a jocului rezida in faptul ca, copilul se transpune simbolic in rolurile adultului: cel economic, cel profesional, pe care le imita, de unde decurge importanta imbogatirii impresiilor copiilor despre viata si activitatea oamenilor dintr-o sfera larga de domenii profesionale, accesibile intelegerii copilului prescolar. Jocul prepara terenul psihologic si motor al muncii in copilaria omului, il invata abecedarul manualitatilor creatoare, adaptarea, invingerea de dificultati, strategia si antrenarea in exercitii si in activitate. "Viata adultului este definita prin ocupatiile profesionale, aceea a copilului este definita prin joc". Prin intermediul jocurilor se reflecta importante aspecte si episoade de viata, se reproduc variate si numeroase forme de relatii sociale: de-a frizerii, de-a constructorii, etc. Tot prin intermediul jocurilor circula numeroase conduite educative, rolul educativ fiind, evident, deosebit de important. Rolul jocului in viata copilului rezulta si din ideea lui Mc. Dougale ca "Jocul este si o pregatire pentru viata de mai tarziu, dar mai presus de toate, el este insasi viata copilului".

Perspectiva psiho-sociala asupra procesului educational, la nivelul prescolaritatii, devine o cerinta metodologica fireasca in consens cu liniile caracteristice ale dezvoltarii contemporane a psihologiei copilului. Multi cercetatori releva ideea ca "psihologia contemporana a copilului nu se mai poate limita la urmarirea structurilor intelectuale si adaptarea copilului la real prin mijloacele intelectuale, sau la analiza unor mobiluri, de ordin motivational "profund"; aceste directii de abordare raman unilaterale si ele au fost caracteristice pentru stadiile anterioare in dezvoltarea psihologiei copilului".

Stadiul contemporan al psihologiei copilului presupune o viziune noua de abordare sociala si psiho-sociala, integratoare, de cuprindere a problematicii copilului din perspectiva ansamblului situatiilor concrete cu care se confrunta. Jocurile copiilor reflecta subiecte ale mediului apropiat: de-a mama, de-a gradinita, de-a medicul, de-a scoala, in care se evidentiaza impresiile cele mai vii din viata cotidiana.

Principala componenta a oricarui joc, o constituie subiectul. In jocul de creatie, spune Ursula Schiopu, subiectul este elaborat de copii, sintetizeaza in fond, intr-o anumita succesiune si ordine, actiunile principale". Copilul prescolar, prin natura sa dominant activa, nu face discriminari intre joc si munca, pentru ca o ocupatie interesanta o face cu placere, ca un joc, iar in jocurile lor, copii includ adesea actiuni de munca. Dupa Guyar "Jocul este prima munca a copilului", iar Maria Montessori ne spune "Copilul aspira la actiuni. Daca noi ii oferim mijloacele de actiune, il facem fericit, daca aceasta activitate este utila, ea face ca nevoia de miscare a copilului, in loc sa creeze dezordine, creeaza munca". In plan ontogenetic, dezvoltarea psihica se realizeaza, atat prin procese de cumulari cantitative, cat si prin noi structuri si organizari calitative in "toate zonele" dezvoltarii psihice (de ordin intelectual, afectiv, motivational ), toate acestea concura la geneza si dezvoltarea unitara a fundamentelor personalitatii umane, si a unor premise in socializarea formelor ei de expresie. Pregatirea psihologica - proces de durata - asigura optimum functional la nivelul ansamblului structurilor psihice (senzoriale, motrice, intelectuale, de ordin voluntar si afectiv motivational, precum si psiho-social ), care pot concura la integrarea eficace a copilului in sfera activitatilor de invatare si mediul social specific colectivitatilor de elevi.

Gradinita ofera un cadru organizat, institutionalizat in dezvoltarea generala polivalenta a copilului, iar jocurile constituie o scoala a energiei, a educatiei, a conduitei, a gesturilor, a imaginatiei, in cadrul necesitatilor de a acorda conduita la situatii cu anumite dimensiuni. Jocul educa atentia, abilitati si capacitati fizice si intelectuale, trasaturi operative ale caracterului (perseverenta, promptitudine, spiritul de ordine, darzenia, etc. ), trasaturi legate de atitudinea fata de colectiv, corectitudinea, spiritul de dreptate, cel de competitie, sociabilitate. De asemenea, in joc se imbogateste si se dezvolta o exprimare verbala nuantata.

A. M. Gorki arata ca totdeauna copilul se joaca vorbind si astfel invata toate subtilitatile limbii materne, isi insuseste armonia ei si, concomitent, ceea ce filologii numesc "spiritul limbii". Valoarea practica a jocului consta in faptul ca in procesul desfasurarii lui, copilul are posibilitatea: - sa-si aplice cunostintele; - sa-si exerseze priceperile si deprinderile ce s-au format in cadrul diferitelor activitati; - sa-si dezvolte limbajul; - sa stabileasca relatii de cooperare cu cei din jur. Caracteristica principala a jocului consta in faptul ca se desfasoara liber si poate sa devina o activitate creatoare, prin care copilul invata sa se afirme si sa cunoasca lumea inconjuratoare, dezvoltandu-si functiile latente, crescand, depasind, evoluand spre adolescenta si maturitate.

Evolutia jocului este o expresie a evolutiei copilului. Exista o multitudine de modalitati de clasificare a jocurilor, in functie de diferite criterii, dar am ales aici tipuri de jocuri care reflecta puncte de vedere psihologice actuale, importante si relevante. Un criteriu de clasificare este acela al specificitatii jocului in functie de nivel de dezvoltare la care se afla copilul: v Jocul senzoriomotor (sensoriomotor play ). Acesta se poate defini, in opinia lui Kathleer Stassen Berger (1986 ) drept jocul care se caracterizeaza prin placerea de a utiliza simturile si deprinderile motorii.

Ne putem gandi, in acest caz, la incantarea pe care o traiesc copii, pe tot parcursul copilariei, atunci cand amesteca mancarea cu mainile, cand simt diferite texturi ale materialelor, cand amesteca cu mana taiteii cu carnea, cand privesc cerealele plutind in farfuria cu lapte, inainte sa se scufunde. De aceea, copiii trebuie lasati sa experimenteze de la cele mai fragede varste, nu trebuie sa li se impuna nici o limita, atata timp cat "murdaria" pe care o fac este in scopul explorarii mediului si a situatiilor. Copii gasesc, de asemenea, o oportunitate pentru a se juca, oriunde, intr-o balta plina cu noroi, in cada de baie sau in cutia cu nisip. Jocul senzorial este o modalitate prin care copilul isi exerseaza simturile, exploreaza, dar in acelasi timp, dezvolta o personalitate sanatoasa, neconstransa sau incorsetata intre anumite reguli care din acest punct de vedere sunt absolut nejustificate. Jocul senzoriomotor angajeaza deprinderi motorii primare. Copiilor le place sa se balanseze, sa se dea pe tobogane, sa se catere prin copaci, sa alerge prin iarba. Toate aceste bucurii senzitive contribuie la posibilitatea copiilor de a intelege lumea fizica si legatura lor cu aceasta. v Jocul care presupune anumite priceperi provenite din repetarea unor deprinderi (Mastery - play ), este jocul prin intermediul caruia copiii au posibilitatea sa-si insuseasca noi deprinderi pe baza celor deja existente.

De exemplu, o simpla plimbare pana la magazinul alimentar, poate devini, episod dupa episod, un joc care determina insusirea unor deprinderi, in speta deprinderea de a merge la cumparaturi. Exact la fel se pot transforma deprinderile manuale, deja cunoscute in automatisme, pe baza lor formandu-se noi deprinderi. De exemplu, atunci cand copilul invata sa-si lege sireturile, mai intai invata sa-si tina corect sireturile, apoi priveste modelul executat de adult, se verbalizeaza actiunea, copilul realizeaza operatiunea dirijata verbal de adult, apoi o executa singur. Invatand sa-si lege sireturile la pantofi, stie apoi sa-si lege snurul de la haina, etc. v Jocul "de-a luatul la tranta" (Rough - and - Tumble Play ) este specific copiilor din gradinita, in special in cazul in care li se impune un anumit interval de timp sa stea linistiti sau sa respecte reguli de disciplina. La prima vedere, aceste jocuri de tranta pot parea agresive, dar trebuie sa privim foarte atent expresia fetei copiilor implicati.

"Incaieratii" intr-un astfel de joc aproape intodeauna zambesc sau rad in hohote. Acest tip de joc este mai degraba o socializare a indivizilor dintr-un grup, pentru ca ei se joaca astfel doar (sau in special ) cu cei cu care sunt familiarizati. Se poate oricand observa ca cei nou veniti intr-un grup, mai ales la gradinita, se vor implica mai putin intr-un astfel de joc decat in celelalte. v Jocul "de-a supereroul" (Superhero play ), (conform Brenda J. Boyd, 2001 ) este privit cu foarte multa atentie de adulti, parinti ori educatori. Este un tip de joc mai nou, "al zilelor noastre", inspirat de personaje TV ori din literatura pe care noi, adultii, le-o oferim. Profesorii copiilor mici, isi exprima intr-o modalitate tot mai accentuata ingrijorarea fata de siguranta copiilor ce adopta roluri de genul mentionat si fata de violenta care este generata (ulterior ) de aceste jocuri.

Ca formatori si educatori este de inteles de ce acesti profesori isi exprima ingrijorarea, deoarece a crescut foarte mult comportamentul agresiv in grupele prescolare. Oricum interzicerea acestui joc nu este o solutie potrivita pentru copiii care sunt expusi programelor de televiziune nepotrivite. Un alt criteriu de clasificare este cel social, care clasifica jocurile in functie de gradul de interactiune al subiectului cu ceilalti indivizi. v Identificam, astfel, in primul rand, jocul social (Social play ), care poate fi, conform Kathleen Stasser Berger: - jocul solitar: copilul se joaca singur, pare netulburat de un alt copil care se joaca alaturi; - jocul ca spectator: copilul se uita cum se joaca ceilalti; - jocul in paralel: copii se joaca similar cu aceleasi jucarii dar nu interactioneaza; - jocul asociativ: copiii interactioneaza, impart materialele, dar nu par sa joace acelasi joc; - jocul cooperativ: se joaca impreuna, interactioneaza, isi asteapta randul. Este normal insa, ca intr-o anumita situatie, un copil sa fie constrans de respectiva situatie, sa adopte un anumit tip de joc.

Astfel, daca un copil este nou in grup, practica mai intai jocul ca spectator, de obicei folosind formule pentru a se autointroduce in joc: "Ce faceti acolo?" sau daca este un un copil mai curajos, "Pot sa ma joc si eu?". De obicei, copiii cu un comportament agresiv nu practica un joc cooperativ pentru ca daca acest comportament este frecvent, partenerii de joaca le vor evita prezenta. Exista si copii care devin agresivi daca sunt tulburati in jocul solitar, agresivitate materializata in violenta verbala sau chiar in lovirea sau brutalizarea celor care intervin in jocul lor. Si in cazul copiilor care practica jocul ca spectatori apar comportamente agresive, indreptate fie asupra celor care sunt implicati in joc, fie asupra a ceea ce au realizat acestia (exepmlu: darama constructia realizata de ceilalti ). v O alta modalitate a jocului social, tot conform autoarei citate mai sus, este jocul prin care copilul se transpune in pielea unui personaj (Dramatic Play ). Practicarea acestui joc coincide cu dobandirea gandirii simbolice de catre copil. Pe masura ce cresc copiii creeaza, elaboreaza scenarii pentru papusi si animale de plus.

Catherine Garvey (1977 ) a descoperit, studiind grupe de prescolari la joaca, faptul ca majoritatea scenariilor erau, simple, de tipul jocului parinte (mama / tata ) - copil, iar daca erau de sex opus, jocul de-a sotia si sotul. Alti copii au creat jocuri gen Hänsel si Gretel. Jocul dramatic nu este numai distractiv. El ajuta copilul sa incerce rolurile sociale, sa-si exprime fanteziile si teama si il invata sa coopereze. v Jocul intre frati (Sibling interaction ). Se cunoaste deja existenta unei concurente intre frati, iar certurile sunt mai frecvente intre frati decat in relatiile cu alti copii. Totusi cercetatorii care si-au propus sa observe manifestarile agresive intre frati, in timpul jocului, nu au putut confirma ca loviturile ar fi mai frecvente. In foarte multe familii relatiile dintre frati sunt influentate de atitudinea parintilor fata de copii, de modul in care accentueaza sau nu concurenta intre ei, daca ii compara sau ii incurajeaza spre cooperare. In lumina celor prezentate, se impune de la sine concluzia ca jocul este important atat in copilarie, cat si pe tot parcursul vietii. In copilarie se dezvolta intelectul si capacitatea copilului de a se integra in comunitate, de a explora realitatea, de a pune in practica fanteziile si de a-si explora limitele; adultul practica jocul dupa reguli, aceasta ii da posibilitatea sa stabileasca interactiuni sociale cu semenii. "

recomanda

Recomanda acest cabinet

Sunteti pacient?

Dati o nota si scrieti cateva cuvinte despre experienta dvs pozitiva legata de acest cabinet, tratament efectuat, etc.

Recomandarea dvs:

Toate campurile sunt obligatorii.

Penalizam cabinetele cu autorecomandari!

Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.