Îngrijirea soțului/soției sau a unei rude bolnave este, pentru mulți adulți, o expresie profundă de iubire, responsabilitate și loialitate. Însă, dincolo de devotament, există o realitate mai puțin vorbită: stresul îngrijitorului o formă de suprasolicitare emoțională, fizică și mentală care poate afecta serios sănătatea celui care oferă sprijin. 

 

În România, tot mai multe persoane adulte, în special femei între 35-60 de ani, ajung să îmbine rolul profesional, cel parental și rolul de îngrijitor pentru un partener sau părinte cu boală cronică, demență, AVC sau alte afecțiuni invalidante. Acest cumul de responsabilități poate duce, în timp, la epuizare emoțională (burnout ), anxietate, depresie și manifestari organice. 

 

Ce este stresul îngrijitorului? 

    Stresul îngrijitorului apare atunci când solicitările îngrijirii depășesc resursele fizice, emoționale și sociale ale persoanei care oferă sprijin. Nu este vorba doar despre oboseală. Este un proces gradual, care poate include: senzația de epuizare constantă iritabilitate sau izbucniri emoționale vinovăție („nu fac suficient" ) sentimentul de izolare tulburări de somn dificultăți de concentrare scăderea interesului pentru activități plăcute probleme medicale (tensiune crescută, dureri cronice, scăderea imunității ) În multe cazuri, îngrijitorul își neglijează propriile nevoi, considerând că „nu are voie" să obosească. 

 

De ce este atât de dificil? 

1. Atașamentul emoțional,când îngrijești un partener de viață sau un părinte, relația este încărcată de istorie, amintiri și obligații morale. Durerea de a-l vedea suferind se adaugă responsabilităților practice.

 2. Schimbarea rolurilor În cazul îngrijirii soțului/soției, dinamica relațională se modifică profund. Partenerul devine dependent, iar relația poate pierde din reciprocitate. Această schimbare poate genera tristețe, frustrare și doliu anticipativ. 

3. Lipsa sprijinului,mulți îngrijitori nu cer ajutor. Fie pentru că nu există resurse, fie pentru că se simt responsabili exclusiv. Izolarea amplifică stresul. 

4. Presiunea financiară,costurile medicale și eventualele modificări în programul de muncă pot aduce un stres suplimentar. 

 

Semne că ai putea experimenta burnout-ul îngrijitorului 

Te simți epuizat chiar și după odihnă Ai senzația că viața ta „s-a oprit" Simți resentimente, apoi vinovăție pentru ele Ai gânduri de tipul: „Nu mai pot" Te îmbolnăvești mai des Nu mai găsești sens sau bucurie în activitățile obișnuite 

Recunoașterea acestor semne nu este un act de egoism, ci unul de responsabilitate. 

 

Impactul asupra sănătății mintale 

   Stresul cronic activează constant sistemul de alarmă al organismului. 

Pe termen lung, pot apărea: 

anxietate generalizată episoade depresive tulburări de somn probleme de memorie și concentrare simptome psihosomatice

 În cazul îngrijirii unei persoane cu demență sau boală progresivă, apare frecvent doliul anticipativ,  durerea trăită înaintea pierderii efective. 

 

Ce poți face pentru a te proteja? 

 

1. Acceptă că și tu ai limite, a avea limite nu înseamnă că iubești mai puțin. 

2. Cere ajutor familie, prieteni, servicii comunitare, grupuri de suport, orice formă de sprijin contează. 

3. Creează pauze regulate,chiar și 20-30 de minute zilnic pentru tine pot reduce semnificativ nivelul de stres. 

4. Menține relatiile sociale, continuă, pe cât posibil, activitățile care îți aduc identitate și sens. 

5. Apelează la servicii de sanatate mintala, pihoterapia oferă un spațiu onfidential în care poți exprima emoții contradictorii: iubire, furie, tristețe, neputință. Nu este firesc să le duci singur.

 Pentru a putea avea grijă de celălalt, este esențial să ai grijă și de tine. Epuizarea nu este un semn de slăbiciune, ci un semnal că ai nevoie de sprijin. 

Uneori, în tăcerea nopții, după ce toate responsabilitățile zilei se încheie, rămâne doar întrebarea: „Cine are grijă de mine?" Dacă această întrebare îți este familiară, te invit să nu o ignori. Ea nu este un reproș, ci un semnal interior că ai nevoie de susținere. Îngrijirea unei persoane dragi poate fi o dovadă de iubire. Dar iubirea sănătoasă nu cere sacrificiu total, ci echilibru. Dacă simți că povara devine prea grea, te pot însoți în acest proces. În terapie, putem crea un spațiu în care să-ți recapeți echilibrul și să redescoperi resursele care te susțin.