Influenţa stărilor psihice asupra respiraţiei este un fapt incontestabil. Se ştie că un şoc emoţional poate produce pentru câteva momente oprirea respiraţiei chiar înainte ca inima să înceapă să bată mai repede.

Într-o stare de teamă sau anxietate respiraţia tinde să devină mai accelerată, după cum la trăirea unui sentiment de admiraţie, respiraţia devine în mod spontan lentă şi mai profundă. În stările depresive se constată că o rărire a respiraţiei, în timp ce în stările expansive, de bucurie, se produce o accelerare a acesteia.

Dacă stările psihice influenţează respiraţia, aceasta la rândul ei, atunci când este dirijată voluntar, poate influenţa şi regla stările psihice. Astfel, o respiraţie lentă şi adâncă poate calma o stare de agitaţie, după cum ritmarea şi regularizarea respiraţiei contribuie la creşterea capacităţii de concentrare a atenţiei şi la optimizarea randamentului activităţii intelectuale în ansamblu.

Între respiraţie şi relaxare există o foarte strânsă legătură. Astfel, în stările de destindere şi relaxare musculară respiraţia devine tot mai lentă şi mai profundă. Calmarea şi rărirea voluntară a respiraţiei contribuie, la rândul ei, la instalarea mai rapidă a stării de relaxare.