Mereu m-am întrebat de ce există „valuri” de automutilare în școli. Recent am citit un studiu care arată că tinerii care știau pe cineva care se automutila aveau cu 30% mai multe șanse să facă același lucru. Uneori, încercarea de a deschide subiectul automutilării în școli poate face mai mult rău decât bine, pentru că mesajul ajunge la adolescenți cam așa: „dacă pe alții îi ajută, sigur mă va ajuta și pe mine”. Mai potrivit ar fi să discutăm despre reziliență, grijă de sine și recunoștință. 

Majoritatea copiilor care ajung să se automutileze o fac pentru că au văzut pe altcineva făcând asta sau li s-a sugerat. În adolescență, influența grupului este foarte mare, iar tinerii sunt mai predispuși să încerce lucruri sugerate de prieteni, fie că este vorba de tăieturi, droguri sau alcool. 

La ce trebuie să fie atenți părinții? Semne de avertizare: 

1. Semne fizice și vestimentare 

• Semne inexplicabile pe corp: tăieturi, vânătăi sau arsuri fără explicații convingătoare. Adolescenții pot inventa „accidente” frecvente pentru a justifica aceste urme. 
• Îmbrăcăminte neadecvată vremii: purtarea de mâneci lungi sau haine largi chiar și în căldură. Accesorii constante: benzi late la încheietura mâinii purtate permanent. 
• Evitarea expunerii corpului: refuzul de a participa la activități în care brațele sau picioarele ar fi vizibile, precum ore de sport sau mers la piscină. 
• Pete de sânge: pe haine, lenjerie sau pe șervețele aruncate în coșul de gunoi. 
• Igienă neobișnuită: adolescentul începe să spele singur hainele pentru a ascunde petele. 
•  

2. Schimbări de comportament și obiecte suspecte 

Obiecte ascuțite: lame, cuțite sau ace printre posesiuni; un semn poate fi și găsirea unor ascuțitori fără lamă. 

Obiecte dispărute: obiecte casnice care pot fi folosite pentru tăiere, dispărute sau găsite în locuri ciudate. 

Nevoia de izolare: perioade lungi singur, în special în baie sau dormitor, cu ușa încuiată. 

Secretomanie: comportament evaziv sau defensiv legat de activitățile zilnice. 

3. Indicatori emoționali și sociali 

Schimbări de dispoziție: oscilații bruște, iritabilitate sau tristețe. 

Izolare socială: retragerea din cercul de prieteni și pierderea interesului pentru activitățile preferate anterior. 

Scăderea performanței școlare: note mai mici sau abandonarea sarcinilor. 

Modificări în rutină: somn sau alimentație schimbate brusc. 

4. Semne specifice erei digitale 

Agitație la notificări: tensiune sau anxietate când primesc mesaje. 

Dependență de ecrane: imposibilitatea de a se detașa de telefon sau calculator, adesea până târziu noaptea. 

Discuții despre moarte: afirmații că nu mai vor să trăiască sau postări cu conținut depresiv. Intenția comportamentului definește automutilarea, nu doar actul în sine. 

Părinții sunt încurajați să își asculte instinctul; dacă simțiți că ceva nu este în regulă, de cele mai multe ori aveți dreptate.