Copiii resimt anxietate ca urmare a perceperii unui pericol în mediul lor. Aceștia se focalizează în mod excesiv asupra aspectelor negative, resimt o serie de modificări somatice și depun un efort considerabil în încercarea de a evita anumite situații pe care le consideră amenințătoare. 

Tipuri de anxietate:

 Anxietatea de separare

 Copiii cu anxietate de separare manifestă o frică excesivă atunci când sunt separați de persoanele de care sunt atașați emoțional. Aceștia sunt îngrijorați de faptul că se va întâmpla ceva grav și că este posibil să fie separați de anumite persoane. Ei sunt lipicioși și le place să stea mereu în apropierea persoanei de atașament. Copiii cu acestă tulburare resimt un distres major atunci când survine sau este anticipată separarea. Distresul se manifestă prin plâns, crize de nervi, rugăminți disperate adresate persoanelor de atașament, pentru ca acestea să nu-i "părăsească". În anumite cazuri, se observă prezența acuzelor somatice precum grețurile, vărsăturile, durerile de cap. Acești copii pot avea tulburări de somn și coșmaruri despre separare, moarte, pierderea persoanei dragi.

 Anxietatea generalizată

 Copiii cu anxietate generalizată se îngrijorează în mod excesiv în legătură cu mai multe domenii precum performanța școlară, familia, prietenii, starea de sanătate, situațiile nefamiliare. În acest caz se observă anumite dificultăți de concentrare, simptome somatice, iritabilitatea, oboseala, problemele de somn. Acești copii au tendința de a face predicții negative și consideră că la un moment dat se vor adeveri previziunile lor cele mai grave. Le este greu să-și controleze preocupările și adesea vor să primească asigurări și încurajări din partea celorlalți. 

Fobia socială

 Copiilor cu fobie socială le este teamă de situațiile sociale. Le este teamă că vor fi expuși le persoane nefamiliare sau că se vor pune într-o situație umilitoare sau jenantă. Răspunsul anxios manifestat în situațiile sociale se asociază cu o serie de modificări la nivel fiziologic: grețurile, înroșiri la nivelul feței, dureri de stomac, transpirații, tremurături, palpitații, amețeli. Acești copii evită să vorbească în public, să cunoască persoane noi, să manânce în public, să vorbească în fața clasei etc. Acești copii tind să aibă mai puțini prieteni și să fie mai puțin implicați în activități recreative. 

Panica 

Copiii cu panică trăiesc episoade recurente și neșateptate de frică intesă numite atacuri de panică. Atacurile de panică implică o perioadă distinctă de frică sau de disconfort, acompaniată de mai multe simptome somatice cum ar fi transpirația, tremurul, senzația de scurtare a respirației, amețeală și palpitații. Situațiile evitate de copii sunt locurile aglomerate, mijloacele de transport în comun, cinematografele, sălile de clasă și, în general, deplasările de acasă. Panica apare, de obicei, în perioada adolescenței, fiind foarte rar întâlnită înainte de pubertate. 

Stresul posttraumatic 

Copiii cu stres posttraumatic prezintă o serie de simptome caracteristice, care se dezvoltă în urma expunerii la un eveniment traumatic. Acești copii retrăiesc trauma în diverse moduri, cum ar fi: amintiri recurente ale evenimentului, vise referitoare la acel eveniment, resimțirea unui distres puternic, în cazul expunerii la indici din mediu asociați cu trauma. Copiii mai mici pot avea vise care implică monștri, salvarea altor persoane sau pericole care amenință siguranța personală sau a celorlalți. Fobia școlară Copiii cu fobie școalră sau refuz școlar manifestă simptome de o intensitate variabilă ce presupun respingerea activităților școlare sau chiar refuzul total de a frecventa școala. Acești copii resimt un distres puternic atunci când trebuie să meargă la școală, la care se adaugă și simptome somatice precum greața, durerile de cap, amețeala. Manifestările comportamentale implică plânsul, reacțiile agresive, pierderea cumpătului. Simptomele somatice asociate fobiei școlare sunt adesea eronat interpretate de părinți ca fiind semne ale unei probleme medicale, ceea ce îi determină să recurgă la vizite medicale repetate și la scutirea copilului de la școală.

 Bibliografie

 Rapee, R., Wignal, A., Hudson, J., Schniering, C - Tratamentul anxietății la copii și adolescenți, O abordare fundamentată științific, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2020