Desensibilizarea progresivă în terapia disfuncţiilor sexuale.
Inapoi Autor: Marius Pentilie, Stela Neamt. Articol prezentat la conferinta nationala de psihologie a sexualitatii
Terapia sexuală reprezintă o abordare a tratamentului problemelor sexuale. Rezultatele studiilor psihofiziologice din anii `60 care tratează răspunsul sexual la subiecţi funcţionali din punct de vedere sexual, au permis ginecologului William Masters si psihologului Virginia Johnson sa dezvolte un format terapeutic pentru tratamentul inadecvării sexuale. În acest format, problemele sexuale erau discutate deschis, nu se punea accentul pe conflicte din trecut, ce ar fi consumat timpul, şi existau sugestii directe pentru o inversare a simptomelor eşecului sexual. Masters si Johnson au preferat sa aplice tehnicile dezvoltate pe cupluri deoarece interacţiunile din interiorul cuplului contribuie în multe feluri la dificultăţile sexuale. Alţi terapeuţi au oferit un tratament individual sau in grupuri de indivizi sau cupluri. Multe alte abordări s-au dezvoltat din terapia comportamentala şi raţional-emotivă concentrându-se pe anxietate de performanţă si frica de eşec. Alţii au folosit intervenţii din cuplu si terapie de grup. Este corect sa spunem acum că aproape toate abordările ale dificultăţilor sexuale încorporează elemente de la formatul sex terapiei dezvoltate de Masters si Johnsons. (W. Everaerd, 2001 )
Ar fi corect sa spunem ca majoritatea abordarilor se concentreza in special pe cuplurile cu orientare heterosexuala, scapand din vedere subiectii fara partener de orientare hetero sau homosexuala si cuplurile homosexuale. W O`Donohue, C A. Dopke & D N. Swingen (1997 ) intr-o metaanaliza privind psihoterapia disfunctiilor sexuale la femei pun sub semnul intrebarii eficacitatea psihoterapiei in disfunctiile sexuale feminine avand in vedere cresterea incidentei acestor tulburari dar si cresterea acceptantei sex terapiei ca optiune preferata pentru tratamentul lor. Intr-u alt articol, W T. O`Donohue, D N. Swingen, C A. Dopke & L G. Regev, (1999 ) sunt revazute studiile rezultatelor psihoterapiei in disfunctiile sexuale masculine. Se pare ca exista putine dovezi care sa ateste existenta unor interventii psihologice eficiente pentru aceste probleme. Motivele pentru acest lucru include numeroase probleme metodologice, marimi ale efectului care nu sunt semnificative clinic, lipsa unor date din follow-up care sa indice durabilitatea progreselor din tratament, si lipsa unor manuale de tratament care sa permita replicarea. Totodata, unele tulburari au fost ignorate de cercetatori.
Rolul anxietatii in disfunctiile sexuale a fost evidentiat de Norton GR (1984 ) intr-o metaanaliza, trecand in revista studii care a ) compara anxietatea si alte masuratori ale psihopatologiei intre normal si disfunctional, b ) evalueaza eficacitatea procedurilor de reducere a anxietatii in tratarea disfunctiilor sexuale si c ) incearca sa identifice stimuli anxiogeni care afecteaza arousal-ul. Aceste studii, in general, sugereaza ca a ) anxietatea este comuna la oamenii cu disfunctii sexuale, dar nivelul si felul anxietatii poate varia destul de mult interindividual, b ) procedurile de reducere a anxietatii imbunatatesc o parte, dar probabil nu toatea aspectele disfunctiilor sexuale si c ) cercetari recente au inceput sa identifice cativa factori in legatura cu anxietatea care pot afecta arousal-ul sexual.
Martin Obler (1973 ) a aplicat o versiune modificata a terapiei desensibilizarii sistematice folosind stimuli in vivo si incorporand un training al increderii assertive, persoanelor care sufera de tulburari sexuale grave. Pentru a evalua eficacitatea acestei tehnici, au fost folosite rapoarte fiziologice si subiective care masoara schimbarea. Aceasta terapie a fost comparata cu un grup care a primit tratament psihanalitic conventional si cu un grup de control. Rezultatele au indicat ca modificarea tehnicii desensibilizarii a fost semnificativ mai eficace in eliminarea disfunctiilor sexuale si reducerea anxietatii sexuale si sociale decat in conditiile comparative.
In tratamentul vaginismului (ca si in acele cazuri care sufera de o frica generalizata fata de penetrare ), desensibilizarea, intai in imaginar, urmata acasa de dilatarea gradual a orificiului vaginal, s-a dovedit ca avand un mare succes. Pacienta, sub conditiile unei adanci relaxari, este rugata sa-si imagineze insertia in vagin a unor obiecte de diferite grade. Cand nu mai este anxioasa in legatura cu situatia imaginata, este rugata sa foloseasca obiecte reale. S-ar putea incepe cu varful degetului urmata de insertia graduala a doua sau mai multe degete, tampoane, cilindri lubrifiati si eventual de gradual inromisiune a unui penis culminand cu o miscare coitala viguroasa. Fr. Immanuel, M.Phill (2011 )
Desensibilizarea sistematica poate fi folosita cu success pentru diferite tipuri de disfunctii sexuale atat la barbati cat si la femei, si poate fi imbinata cu diferite alte tehnici in functie de particularitatile fiecarui caz. De exemplu, W. Charles Lobitz si Joseph LoPiccolo (1972 ) dupa ce au tratat cupluri pentru o varietate de disfunctii sexuale, de la disfunctie orgasmica primara la femei la ejaculare precoce si disfunctii erectile la barbati, au adaugat la programul "orthodox" de tratament comportamental bazat pe desenzibilizare in vivo, mai multe metode adaptate din alte psihoterapii sau introduse relativ recent. Ei au observant ca o combinatia dintre fantezii erotice, literatura si un program sistematic de masturbare, imbunatateste de obicei raspunsul sexual. Deasemenea, jocurile de rol care se concentreaza pe raspunsul orgasmic dezinhiba orgasmul feminin, iar autodivulgarea terapeutului reduce inhibitia si anxietatea clientului modeland o acceptare deschisa a sexualitatii. Sunt folosite totodata automonitorizari zilnice ale subiectilor despre propriul comportament sexual, si isi planifica singuri tratamentul pentru fazele finale si lunile care urmeaza dupa terapie.
Intr-o cercetare a lui Walter Everaerd si Joost Dekker (1985 ), sunt raportate doua studii despre disfunctiile sexuale masculine. In primul studiu, 24 de cupluri au fost plasate pe o lista de asteptare de sase saptamani si tratate ulterior cu desensibilizare sistematica (SD ) sau o adaptare a metodei Masters si Johnson (terapie sexuala, ST ) . Functionarea sexuala, satisfactia in privinta relatiei, stima de sine si anxietatea sociala au fost evaluate la inceputul perioadei de asteptare, inainte si dupa tratament dar si in follow-up. Atat SD cat si ST au dus la imbunatatirea functionarii sexuale, dar nu a putut fi demonstrata o diferenta semnificativa intre cele doua tratamente. Nici SD si nici ST nu au imbunatatit satisfactia in privinta relatiei. In al doilea studiu, 32 de cupluri au fost desemnate la ST sau la terapie rational-emotiva (RET ) . Saisprezece cupluri au renuntat la tratament. In comparatie cu barbatii care au terminat tratamentul, cei care au renuntat au functionat sexual, relative bine. Alte diferente intre cei care au renuntat si cei care au continuat nu au putut fi demonstrate. La cuplurile care au continuat tratamentul, atat ST cat si RET au condus la imbunatatirea functiei sexual. Satisfactia in privinta relatiei s-a imbunatatit doar la cei tratati cu RET, alte diferente intre ST si RET nu au putut fi demonstrate intr-un mod valid.
Desensibilizarea sistematica este folosita in tratarea atat in grup cat si individual a frigiditatii, Lazarus (1961 ) foloseste cu success tehnica desensibilizarii progresive in tratamentul individual al frigiditatii, O`Gorman (1978 ) compara intr-o cercetare douazeci de pacienti tratati in grup prin desensibilizare cu douazeci de pacienti tratati individual. Desensibilizarea in grup pare ca fiind tratamentul mai efecient daca ar fi ca rezultatul sa fie masurat in functie de scalele de autoevaluare, dar mai putin eficienta daca rezultatul ar fi masurat cu chestionare ale interesului sexual. Din cele doua, metoda in grup a luat mai mult timp pentru a fi administrata, dar mai multi pacienti tratati in acest fel au terminat intregul tratament.
In cazul disfunctiei erectile primare, după analizarea şi clasificarea după gradul de anxietate a situaţiilor în relaţie cu viaţa sexuală care îi provoacă anxietate, subiectul învaţă să se relaxeze.Îl vom face să-şi imagineze de manieră progresivă scenele generatoare de anxietate.Se reduce anxietatea prin inducerea simultană a relaxării. Când o imagine e prea anxiogenă, subiectul o semnalează prin ridicarea degetului şi este readus la o imagine mai puţin anxiogenă. Procesul terapeutic este relativ lung. Este pregătit treptat să înfrunte situaţiile reale. Paralel cu acţiunea de desensibilizare sistematică asupra emoţiilor, trebuie "lucrat"şi asupra distorsiunilor cognitive ale pacientului, la cunoaşterea stereotipurilor culturale sau personale, obligaţiilor, postulatelor mahiste, sentimentelor de devalorizare şi devirilizare sau a nostalgiei unei erecţii mitice şi marmoreene (mitul lui Don Juan sau complexul lui Casanova ) . După desensibilizarea sistematică şi restructurarea cognitivă, pacientul este consiliat să-şi reînceapă viaţa sexuală pe etape, în aşa fel încât să abordeze fără anxietate sexualitatea într-o ambianţă epurată de exigenţă şi imperative ale "performanţei". Puţin câte puţin, subiectul va ieşi din cercul vicios anxietate-eşec. Un element important este reprezentat de ceea ce sexologii numesc « teasing technique » :se solicită subiectului s-o roage pe parteneră să-i stimuleze penisul până la obţinera erecţiei într-un cadru lipsit de exigenţă, în care fiecare din parteneri se centrează pe mângâierile şi plăcerea reciprocă. Dacă erecţia este completă, stimularea încetează şi subiectul învaţă să recâştige şi să piardă erecţia fără anxietate. (Lupu, 2010 )
În cazul disfuncţiei erectile secundare, problema dorinţei şi a lipsei de dorinţă sau a conflictului de cuplu sunt pe prim plan. În acest caz, este mai important ca în 12 şedinţe să se amelioreze comunicarea cuplului prin tehnicile contractului şi jocului de roluri. În al doilea timp, se abordează mai direct disfuncţia sexuală. Programul clasic utilizat este cel al lui Masters &Johnson (1971 ) . Este un program de informaţie şi expunere graduală in vivo. (Lupu, 2010 )
A ) În cursul primelor şedinţe care se pot prelungi prin şedinţe video sau lecturi, se furnizează informaţii asupra relaţiilor sexuale. Frecvent, terapeutul va trebui să demistifice stereotipurile sexuale sau credinţele eronate achiziţionate în decursul experienţelor anterioare care sunt date de o experienţă strictă. Deculpabilizarea interdicţiilor familiale, culturale sau personale este foarte necesară. Practicarea relaxării va fi instituită după metoda Schultz sau Jacobson, având în vedere faptul că anxietatea vis a vis de actul sexual sau de preludiul său este foarte frecventă. Apoi, terapia se va concentra pe ameliorarea comunicării în cuplu. Accentul se pune pe faptul că sexualitatea constă în acelaşi timp în a da şi în a primi. Se va evidenţia că eşecul sexual duce adesea în a-l pune pe subiect în "rolul de spectator" pasiv din care îşi observă şi îşi judecă propriile performanţe sexuale în loc să-şi "dea drumul" senzaţiilor şi plăcerilor resimţite. Recentrarea subiectului pe propriile senzaţii şi pe cele ale partenerei va permite modificarea observaţiei obsesive şi autocritica, ce alături de anxietate, reprezintă principalul factor de pierdere a erecţiei.
B ) Interdicţia raporturilor sexuale pentru a reduce anxietatea de performanţă. Cei mai mulţi subiecţi ce suferă de impotenţă, îşi fixează obiective de frecvenţă şi de intensitate a raporturilor sexuale care sunt întotdeauna decepţionante. Cu cât încearcă mai mult, cu atât eşecul este mai mare şi se simt tot mai vinovaţi. Punerea în repaus prin propunerea abstinenţei de la raporturile sexuale, ve reduce anxietatea anticipativă legată de performanţă şi a sentimentului de culpabilitate care este adesea legat de faptul că subiectul consideră că bărbatul trebuie întotdeauna şi în toate împrejurările să fie activ sexual (vezi REBT ) .
C ) Focalizarea pe simţuri. Se consiliază subiectul şi partenera să practice, la domiciliu, într-o ambianţă fără constrângeri, o serie de mângâieri, limitându-se la nivelul tegumentelor, cu excluderea mângâierilor sexuale (genitale ) . Această întoarcere la o sexualitate mai elementară este menită să recentreze cuplul pe senzaţiile de dragoste, decât pe performanţa legată de erecţie şi de penetrare. Vor urma treptat mângâierile sexuale fără masturbaţie cu ejaculare, apoi, într-un timp următor: masturbaţie cu ejaculare. Şi în acest punct, subiectul şi partenera trebuie să se lase" în voia simţurilor", fără a-şi impune bariere de performanţă.
D ) Subiectul va învăţa să piardă şi să dobândească erecţia fără anxietate în cursul stimulării manuale a penisului de către parteneră. Chiar dacă erecţia dispare, va fi întotdeauna "o altă dată". În final, subiectul este desensibilizat de anxietatea de a vedea dispariţia erecţiei peniene. O dată realizate aceste etape, se recomandă raporturi sexuale în poziţia laterală sau poziţia superioară a femeii, care nu necesită o erecţie totală şi astfel diminuă anxietatea de pierdere a erecţiei.
In concluzie, exista dovezi care susţin impactul pozitiv pe care îl are utilizarea desensibilizării progresive in tratamentul dintr-o varietate de disfuncţii sexuale. Însă este nevoie de extinderea cercetării atât pentru tipuri de tulburări care au fost ignorate sau tipuri de subiecţi care nu sunt în centrul atenţiei clinice.
Ar fi corect sa spunem ca majoritatea abordarilor se concentreza in special pe cuplurile cu orientare heterosexuala, scapand din vedere subiectii fara partener de orientare hetero sau homosexuala si cuplurile homosexuale. W O`Donohue, C A. Dopke & D N. Swingen (1997 ) intr-o metaanaliza privind psihoterapia disfunctiilor sexuale la femei pun sub semnul intrebarii eficacitatea psihoterapiei in disfunctiile sexuale feminine avand in vedere cresterea incidentei acestor tulburari dar si cresterea acceptantei sex terapiei ca optiune preferata pentru tratamentul lor. Intr-u alt articol, W T. O`Donohue, D N. Swingen, C A. Dopke & L G. Regev, (1999 ) sunt revazute studiile rezultatelor psihoterapiei in disfunctiile sexuale masculine. Se pare ca exista putine dovezi care sa ateste existenta unor interventii psihologice eficiente pentru aceste probleme. Motivele pentru acest lucru include numeroase probleme metodologice, marimi ale efectului care nu sunt semnificative clinic, lipsa unor date din follow-up care sa indice durabilitatea progreselor din tratament, si lipsa unor manuale de tratament care sa permita replicarea. Totodata, unele tulburari au fost ignorate de cercetatori.
Rolul anxietatii in disfunctiile sexuale a fost evidentiat de Norton GR (1984 ) intr-o metaanaliza, trecand in revista studii care a ) compara anxietatea si alte masuratori ale psihopatologiei intre normal si disfunctional, b ) evalueaza eficacitatea procedurilor de reducere a anxietatii in tratarea disfunctiilor sexuale si c ) incearca sa identifice stimuli anxiogeni care afecteaza arousal-ul. Aceste studii, in general, sugereaza ca a ) anxietatea este comuna la oamenii cu disfunctii sexuale, dar nivelul si felul anxietatii poate varia destul de mult interindividual, b ) procedurile de reducere a anxietatii imbunatatesc o parte, dar probabil nu toatea aspectele disfunctiilor sexuale si c ) cercetari recente au inceput sa identifice cativa factori in legatura cu anxietatea care pot afecta arousal-ul sexual.
Martin Obler (1973 ) a aplicat o versiune modificata a terapiei desensibilizarii sistematice folosind stimuli in vivo si incorporand un training al increderii assertive, persoanelor care sufera de tulburari sexuale grave. Pentru a evalua eficacitatea acestei tehnici, au fost folosite rapoarte fiziologice si subiective care masoara schimbarea. Aceasta terapie a fost comparata cu un grup care a primit tratament psihanalitic conventional si cu un grup de control. Rezultatele au indicat ca modificarea tehnicii desensibilizarii a fost semnificativ mai eficace in eliminarea disfunctiilor sexuale si reducerea anxietatii sexuale si sociale decat in conditiile comparative.
In tratamentul vaginismului (ca si in acele cazuri care sufera de o frica generalizata fata de penetrare ), desensibilizarea, intai in imaginar, urmata acasa de dilatarea gradual a orificiului vaginal, s-a dovedit ca avand un mare succes. Pacienta, sub conditiile unei adanci relaxari, este rugata sa-si imagineze insertia in vagin a unor obiecte de diferite grade. Cand nu mai este anxioasa in legatura cu situatia imaginata, este rugata sa foloseasca obiecte reale. S-ar putea incepe cu varful degetului urmata de insertia graduala a doua sau mai multe degete, tampoane, cilindri lubrifiati si eventual de gradual inromisiune a unui penis culminand cu o miscare coitala viguroasa. Fr. Immanuel, M.Phill (2011 )
Desensibilizarea sistematica poate fi folosita cu success pentru diferite tipuri de disfunctii sexuale atat la barbati cat si la femei, si poate fi imbinata cu diferite alte tehnici in functie de particularitatile fiecarui caz. De exemplu, W. Charles Lobitz si Joseph LoPiccolo (1972 ) dupa ce au tratat cupluri pentru o varietate de disfunctii sexuale, de la disfunctie orgasmica primara la femei la ejaculare precoce si disfunctii erectile la barbati, au adaugat la programul "orthodox" de tratament comportamental bazat pe desenzibilizare in vivo, mai multe metode adaptate din alte psihoterapii sau introduse relativ recent. Ei au observant ca o combinatia dintre fantezii erotice, literatura si un program sistematic de masturbare, imbunatateste de obicei raspunsul sexual. Deasemenea, jocurile de rol care se concentreaza pe raspunsul orgasmic dezinhiba orgasmul feminin, iar autodivulgarea terapeutului reduce inhibitia si anxietatea clientului modeland o acceptare deschisa a sexualitatii. Sunt folosite totodata automonitorizari zilnice ale subiectilor despre propriul comportament sexual, si isi planifica singuri tratamentul pentru fazele finale si lunile care urmeaza dupa terapie.
Intr-o cercetare a lui Walter Everaerd si Joost Dekker (1985 ), sunt raportate doua studii despre disfunctiile sexuale masculine. In primul studiu, 24 de cupluri au fost plasate pe o lista de asteptare de sase saptamani si tratate ulterior cu desensibilizare sistematica (SD ) sau o adaptare a metodei Masters si Johnson (terapie sexuala, ST ) . Functionarea sexuala, satisfactia in privinta relatiei, stima de sine si anxietatea sociala au fost evaluate la inceputul perioadei de asteptare, inainte si dupa tratament dar si in follow-up. Atat SD cat si ST au dus la imbunatatirea functionarii sexuale, dar nu a putut fi demonstrata o diferenta semnificativa intre cele doua tratamente. Nici SD si nici ST nu au imbunatatit satisfactia in privinta relatiei. In al doilea studiu, 32 de cupluri au fost desemnate la ST sau la terapie rational-emotiva (RET ) . Saisprezece cupluri au renuntat la tratament. In comparatie cu barbatii care au terminat tratamentul, cei care au renuntat au functionat sexual, relative bine. Alte diferente intre cei care au renuntat si cei care au continuat nu au putut fi demonstrate. La cuplurile care au continuat tratamentul, atat ST cat si RET au condus la imbunatatirea functiei sexual. Satisfactia in privinta relatiei s-a imbunatatit doar la cei tratati cu RET, alte diferente intre ST si RET nu au putut fi demonstrate intr-un mod valid.
Desensibilizarea sistematica este folosita in tratarea atat in grup cat si individual a frigiditatii, Lazarus (1961 ) foloseste cu success tehnica desensibilizarii progresive in tratamentul individual al frigiditatii, O`Gorman (1978 ) compara intr-o cercetare douazeci de pacienti tratati in grup prin desensibilizare cu douazeci de pacienti tratati individual. Desensibilizarea in grup pare ca fiind tratamentul mai efecient daca ar fi ca rezultatul sa fie masurat in functie de scalele de autoevaluare, dar mai putin eficienta daca rezultatul ar fi masurat cu chestionare ale interesului sexual. Din cele doua, metoda in grup a luat mai mult timp pentru a fi administrata, dar mai multi pacienti tratati in acest fel au terminat intregul tratament.
In cazul disfunctiei erectile primare, după analizarea şi clasificarea după gradul de anxietate a situaţiilor în relaţie cu viaţa sexuală care îi provoacă anxietate, subiectul învaţă să se relaxeze.Îl vom face să-şi imagineze de manieră progresivă scenele generatoare de anxietate.Se reduce anxietatea prin inducerea simultană a relaxării. Când o imagine e prea anxiogenă, subiectul o semnalează prin ridicarea degetului şi este readus la o imagine mai puţin anxiogenă. Procesul terapeutic este relativ lung. Este pregătit treptat să înfrunte situaţiile reale. Paralel cu acţiunea de desensibilizare sistematică asupra emoţiilor, trebuie "lucrat"şi asupra distorsiunilor cognitive ale pacientului, la cunoaşterea stereotipurilor culturale sau personale, obligaţiilor, postulatelor mahiste, sentimentelor de devalorizare şi devirilizare sau a nostalgiei unei erecţii mitice şi marmoreene (mitul lui Don Juan sau complexul lui Casanova ) . După desensibilizarea sistematică şi restructurarea cognitivă, pacientul este consiliat să-şi reînceapă viaţa sexuală pe etape, în aşa fel încât să abordeze fără anxietate sexualitatea într-o ambianţă epurată de exigenţă şi imperative ale "performanţei". Puţin câte puţin, subiectul va ieşi din cercul vicios anxietate-eşec. Un element important este reprezentat de ceea ce sexologii numesc « teasing technique » :se solicită subiectului s-o roage pe parteneră să-i stimuleze penisul până la obţinera erecţiei într-un cadru lipsit de exigenţă, în care fiecare din parteneri se centrează pe mângâierile şi plăcerea reciprocă. Dacă erecţia este completă, stimularea încetează şi subiectul învaţă să recâştige şi să piardă erecţia fără anxietate. (Lupu, 2010 )
În cazul disfuncţiei erectile secundare, problema dorinţei şi a lipsei de dorinţă sau a conflictului de cuplu sunt pe prim plan. În acest caz, este mai important ca în 12 şedinţe să se amelioreze comunicarea cuplului prin tehnicile contractului şi jocului de roluri. În al doilea timp, se abordează mai direct disfuncţia sexuală. Programul clasic utilizat este cel al lui Masters &Johnson (1971 ) . Este un program de informaţie şi expunere graduală in vivo. (Lupu, 2010 )
A ) În cursul primelor şedinţe care se pot prelungi prin şedinţe video sau lecturi, se furnizează informaţii asupra relaţiilor sexuale. Frecvent, terapeutul va trebui să demistifice stereotipurile sexuale sau credinţele eronate achiziţionate în decursul experienţelor anterioare care sunt date de o experienţă strictă. Deculpabilizarea interdicţiilor familiale, culturale sau personale este foarte necesară. Practicarea relaxării va fi instituită după metoda Schultz sau Jacobson, având în vedere faptul că anxietatea vis a vis de actul sexual sau de preludiul său este foarte frecventă. Apoi, terapia se va concentra pe ameliorarea comunicării în cuplu. Accentul se pune pe faptul că sexualitatea constă în acelaşi timp în a da şi în a primi. Se va evidenţia că eşecul sexual duce adesea în a-l pune pe subiect în "rolul de spectator" pasiv din care îşi observă şi îşi judecă propriile performanţe sexuale în loc să-şi "dea drumul" senzaţiilor şi plăcerilor resimţite. Recentrarea subiectului pe propriile senzaţii şi pe cele ale partenerei va permite modificarea observaţiei obsesive şi autocritica, ce alături de anxietate, reprezintă principalul factor de pierdere a erecţiei.
B ) Interdicţia raporturilor sexuale pentru a reduce anxietatea de performanţă. Cei mai mulţi subiecţi ce suferă de impotenţă, îşi fixează obiective de frecvenţă şi de intensitate a raporturilor sexuale care sunt întotdeauna decepţionante. Cu cât încearcă mai mult, cu atât eşecul este mai mare şi se simt tot mai vinovaţi. Punerea în repaus prin propunerea abstinenţei de la raporturile sexuale, ve reduce anxietatea anticipativă legată de performanţă şi a sentimentului de culpabilitate care este adesea legat de faptul că subiectul consideră că bărbatul trebuie întotdeauna şi în toate împrejurările să fie activ sexual (vezi REBT ) .
C ) Focalizarea pe simţuri. Se consiliază subiectul şi partenera să practice, la domiciliu, într-o ambianţă fără constrângeri, o serie de mângâieri, limitându-se la nivelul tegumentelor, cu excluderea mângâierilor sexuale (genitale ) . Această întoarcere la o sexualitate mai elementară este menită să recentreze cuplul pe senzaţiile de dragoste, decât pe performanţa legată de erecţie şi de penetrare. Vor urma treptat mângâierile sexuale fără masturbaţie cu ejaculare, apoi, într-un timp următor: masturbaţie cu ejaculare. Şi în acest punct, subiectul şi partenera trebuie să se lase" în voia simţurilor", fără a-şi impune bariere de performanţă.
D ) Subiectul va învăţa să piardă şi să dobândească erecţia fără anxietate în cursul stimulării manuale a penisului de către parteneră. Chiar dacă erecţia dispare, va fi întotdeauna "o altă dată". În final, subiectul este desensibilizat de anxietatea de a vedea dispariţia erecţiei peniene. O dată realizate aceste etape, se recomandă raporturi sexuale în poziţia laterală sau poziţia superioară a femeii, care nu necesită o erecţie totală şi astfel diminuă anxietatea de pierdere a erecţiei.
In concluzie, exista dovezi care susţin impactul pozitiv pe care îl are utilizarea desensibilizării progresive in tratamentul dintr-o varietate de disfuncţii sexuale. Însă este nevoie de extinderea cercetării atât pentru tipuri de tulburări care au fost ignorate sau tipuri de subiecţi care nu sunt în centrul atenţiei clinice.
Centrul de psihologie Mental-Training Cluj
„Excelența nu este un act singular, ci un obiceiRecomandă acest cabinet