Metoda nivelelor

Metoda nivelelor este o abordare psihoterapeutica cognitiva axata pe reorganizarea perceptuala. Potrivit acestei metode, starea patologica este caracterizata de neputinta de a controla experientele importante din viata.

Terapia nu incearca sa „vindece” simptomele, ci sa-i redea pacientului controlul. Se considera ca pacientul deja detine toate elementele necesare rezolvarii problemelor sale, iar terapeutul doar il directioneaza - cu ajutorul intrebarilor - spre autodescoperire si autoexaminare.

Metoda nivelelor este bazata pe teoria controlului perceptual, un model al proceselor comportamentale si psihologice ce demonstreaza ca actiunea fiintelor biologice are ca obiectiv controlarea unei lumi formate din perceptii; cu alte cuvinte, vectorul actiunii sunt trairile afective, nu stimulii sau conditionarile.

Principiul utilizarii actiunii pentru a controla perceptia este o caracteristica a comportamentului uman. Controlul implica perceptie, comparare si actionare. Persoana trebuie sa perceapa obiectul de interes, sa-l compare cu o anumita preferinta, apoi sa actioneze pentru a schimba ceea ce percepe; aceste etape nu au loc secvential, ci simultan si se interinfluenteaza. Controlul se extinde si asupra perceptiilor vizuale - spre ex. ascultare amuzicii preferate, utilizarea unui anumit parfum.

Potrivit teoriei controlului perceptual, problemele psihologice apar atunci cand exista un conflict perceptual intern. Acesta rezulta din necesitatea controlarii in acelasi timp a doua perceptii incompatibile. Spre exemplu, o persoana vrea sa-si spuna opinia, insa nu doreste sa jigneasca. Aceste conflicte intrerup procesul de control, insa de obicei sunt trecatoare. Nerezolvarea si cronicizarea conflictului duce la aparitia simptomelor tulburarilor psihice.

Sistemele de control sunt organizate in mod ierarhic, pe mai multe nivele: perceptiile apartinand unui nivel sunt combinatii ale perceptiilor nivelului inferior, iar sistemele de referinta utilizate pe orice nivel reprezinta combinatii ale experientelor nivelelelor superioare.

Metoda nivelelor consta in reorganizare. Acest lucru se face prin redirectionarea atentiei spre nivelele superioare ale sistemelor de control, prin recunoasterea acelor ganduri din fundal si aducerea lor in prim-plan, urmata de explorarea lor in timp ce suntem atenti la alte ganduri ce pot aparea in fundal. Conteaza doar acele ganduri din fundal care sunt legate de ceea ce ne intereseaza. Atunci cand procesul de "escaladare" a nivelelor a ajuns la sfarsit fara a intalni vreun conflict, terapia este incheiata. Daca pacientul se „impotmoleste”, se intoarce la nivelele inferioare pentru a descoperi sistemul de control responsabil pentru generarea conflictului.

Parcurgerea ierarhiei se poate face cu ajutorul intrebarilor „De ce?” si „Cum?”. Astfel putem ajunge la obiectivele de baza care ne fac sa actionam - controlam. Pentru rezolvarea problemei trebuie sa schimbam obiectivul si nu comportamentul. Spre exemplu, o persoana agorafoba se poate intreba „De ce?” si „Cum?” ii este frica sa iasa din casa, desi ar dori sa plece.