Neurodiversitate, neurodivergent și neurotipic

Conceptul de neurodiversitate denotă varietatea inerentă a funcțiilor cerebrale și gama largă de stiluri cognitive prin care oamenii procesează informația, învață și interacționează. Astfel, neurodiversitatea ne include pe toți. Chiar dacă tendința de a trata neurodivergența, precum autismul și ADHD-ul, ca pe o patologie a condus la percepția că a fi neurodivergent înseamnă a avea o boală, ideea unei funcții neurocognitive „sănătoase” sau „normale” nu este mai justificată Este similară cu ideea unui anumit tip de culoare a ochilor sau o nuanță a pielii.

"Neurodivergent" este un termen care se aplică unei persoane ale cărei trăsături neurologice diferă de cele general acceptate ca fiind standard, cum ar fi în cazul autismului. Aceasta poate duce la provocări în adaptarea la o societate gândită în principal pentru indivizii neurotipici. Totodată, "neurodivergența" include o varietate de particularități neurologice. Atât o persoană cu autism, cât și una cu ADHD sau cu dificultăți de învățare specifice, precum dislexia, pot fi considerate neurodivergente. Din moment ce majoritatea oamenilor nu se identifică cu astfel de caracteristici specifice, cum ar fi autismul, neurodivergența se referă la abateri importante de la ceea ce societatea majoritară percepe ca fiind comportament "tipic" sau "normal". De pildă, o persoană cu autism poate folosi anumite comportamente de auto-reglare în public, care nu sunt văzute ca acceptabile social în contextul obișnuit, dar care sunt esențiale pentru buna lor funcționare.

Astfel, cuvântul "neurotipic" este utilizat pentru a caracteriza pe cineva care nu se recunoaște ca autist și nici nu prezintă alte tipare de gândire sau comportament care să se încadreze în neurodivergență. În mod obișnuit, "neurotipic" descrie indivizi al căror mod de funcționare neurocognitivă corespunde cu cel al majorității persoanelor din jurul lor. Prin urmare, modul în care persoanele neurotipice percep lumea este considerat (greșit) ca fiind "corect", deoarece se aliniază la normele de comportament și sociale ale majorității. Prin urmare, modul de gândire neurotipic devine criteriul de referință în raport cu care se definește neurodivergența.