A cere - un demers (uneori) dificil, dar util

Printre posibilitatile noastre relationale exista una pe care noi o folosim uneori in mod excesiv si alteori la minimum sau cu reticenta. Este vorba de posibilitatea sau capacitatea pe care o avem de a face sau nu cereri.

Pentru anumite persoane, a formula diverse cereri este imposibil, ca si cum faptul de a cere ar fi foarte costisitor (“Cand cer, am impresia ca sunt un cersetor, dar de fapt, pe de alta parte, nu cred ca as suporta sa mi se spuna “nu” si atunci mai bine ma lipsesc.”) sau in baza mitologiei “Daca sunt important pentru cineva, aceasta persoana ar trebui sa inteleaga si sa raspunda cererilor mele, fara ca eu sa le fac.” …

A cere este una din cele patru optiuni fundamentale pe care le avem pentru a stabili o comunicare, pentru a hrani si dinamiza o relatie: a cere, a da, a primi si a refuza. Fiecare dintre aceste puncte trebuie sa fie prezente intr-o relatie de lunga durata. Iar pentru a putea cere este nevoie sa treci mai intai de la interior (impresiile) la exterior (expresie).

Probabil, pentru multi dintre noi, cererea cea mai importanta este aceea de a fi inteles. Dar a fi inteles depinde de celalalt. Disponibilitatea, atentia, ascultarea celui/celei din fata noastra nu depind intotdeauna de noi. Ne simtim uneori neputinciosi in a capta atentia si “intelegerea” celuilalt, iar aceasta neputinta poate sa ne faca sa renuntam la enuntarea cererilor, sa nu ne asumam riscul sa ne pozitionam in asteptarile noastre fata de cineva. Si iata cum acumulam astfel frustrari sau resentimente impotriva celor “care nu ne inteleg”, atunci cand este de fapt vorba de propria noastra autoprivatiune.

A cere este un demers care se invata. A creste, a deveni adult, inseamna, pe de o parte, a renunta la iluzia atotputerniciei infantile (cand pana pe la 2-3 ani lumea se invarte in jurul nevoilor mele) si pe de alta parte sa descoperi ca exista dorinte si nevoi autonome (a caror satisfacere nu depinde decat de mine) dar si dorinte si nevoi dependente (a caror satisfacere depinde de altcineva).
Iata cateva lectii de viata care se pot dovedi folositoare:

Daca nu imi asum riscul sa cer, asteptand ca celalalt sa raspunda nevoilor mele neexprimate si neenuntate, pe de o parte imi asum in loc riscul sa nu primesc de fapt raspunsul la aceste cereri (neexprimate) si pe de alta parte sa petrec o parte a vietii reprosand celuilalt ca nu asculta cererile pe care nu i le fac!

Daca imi asum riscul sa cer trebuie sa imi asum si riscul ca raspunsul la aceasta cerere sa nu fie conform asteptarilor mele. Altfel, nu este o cerere deschisa, ci o cerere imperativa, o exigenta indirecta indreptata asupra celuilalt.

Totusi, o cerere neexprimata nu dispare. Ea ramane prezenta in interior si va reclama o ascultare, mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul.

Cererea este la mine, raspunsul este la celalalt.

Avem desigur dreptul sa facem cereri dar este bine sa ne interogam de fiecare data asupra sensului cererii noastre: este cererea indreptata spre noi, corespunde unei asteptari, dorinte, nevoi sau ingrijorari, ori este indreptata spre celalalt, destinata sa verifice dragostea, disponibilitatea sa de a asculta, sa il puna in dificultate, sa ii constate lipsurile sau sa il confrunte cu limitele sale?

Cel care face o cerere este bine sa acorde atentie si modului pe care il utilizeaza pentru a o enunta - cererile cu repetitie pot fi traite de interlocutor ca o intruziune, o violenta de intimitate, o fortare sau o exigenta de a raspunde si astfel de poate crea un ciclu nesfarsit de “persecutii” reciproce intre cel care continua sa ceara si cel care nu raspunde. Principala neintelegere intre cel care cere si cel care raspunde este disparitatea asteptarilor implicite intre cei doi. Odata cu cererea ar trebui enuntata si miza, ceea ce reprezinta cererea pentru cel care o enunta.

Cand consider autoprivatiunea ca regula de viata, nu trebuie sa fiu uimit ca traiesc o viata plina de frustrari.

In viata suntem purtatori de multiple cereri, in domenii variate si cu mize foarte diverse, astfel ca este uneori nevoie si este intotdeauna foarte util sa invatam sa fim mai coerenti si mai clari in gestionarea sistemului nostru de cereri.


dupa J. Salome - "Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata?" - ed. Curtea Veche, 2012