Educatie parinti
Luarea deciziilor in privinta cresterii si educarii unui copil este intotdeauna un lucru dificil, cu atat mai mult astazi, cand avem la dispozitie atatea informatii, idei si opinii. Ai impresia ca nu stii niciodata cu siguranta ce este mai bine pentru copilul tau, mai ales cand toata lumea are o parere - de la membrii familiei pana la celelalte mamici din parc. Cateodata o alta perspectiva asupra lucrurilor este binevenita, insa instinctul si cunostintele parintesti trebuie sa primeze.
Așteptarea unui copil este o perioadă plină de emoție, curiozitate, poate și puțină teamă. Cum va fi? Cum se va descurca mama cu nou-născutul? Procesul de formare și de creștere este un adevărat miracol. Asociată acestui miracol, relația dintre mamă și copil începe încă înainte ca acesta să vadă lumina zilei.
continuareUn tatic mi-a zis ca un IQ peste medie i-ar asigura copilului terminarea unei facultati fara probleme. I-am raspuns ca un IQ sub medie asigura terminarea unei facultati fara probleme. Stiti cum se zice, elevii de 10 sa se poarte frumos cu colegii lor mai slabi, la finalul scolii vor lucra pentru ei.
continuare"Logopedie hazlie: culegere de exerciții și poezii logopedice” este o altă carte scrisă de Loredana Bejan pe care am comandat-o și despre care am decis să scriu.
continuareAlienarea parentala este atunci când un părinte subminează relatia normala și fireasca dintre copil și celălalt părinte, atunci când un părinte evidențiază numai aspectele negative ale celuilalt părinte, astfel încât copilul ajunge sa spună numai lucruri negative despre acesta din urma. Acest comportament al părintelui care alieneaza poate sa fie considerat abuziv, pentru ca se exercita o presiune cognitivă și emoțională asupra copilului, acesta din urma ajungând sa dezvolte sindromul.
continuareÎn vremuri nu de mult apuse, figura paternă era caracterizată de autoritate și disciplină, iar cea maternă, la fel ca acum, de tandrețe și de grija față de copil. Însă cursul poveștii familiei a fost schimbat, iar în prezent atât mama cât și tatăl împărtășesc sarcina de a oferi suportul emoțional și educațional necesar creșterii copilului, tatăl devenind astfel un participant activ în creșterea acestuia.
continuarePe vremea aceea nu aveam informatiile pe care la am astazi...Si, evident, am facut PREA MULT, incercand sa-l protejez. Acum pot spune, ca a-l proteja, actionand in locul lui prin a face lucrurile pe care el le putea face, nu l-a ajutat. Dimpotriva, i-a creeat o disponibilitate la vulnerabilitate si o dependenta de confort, care nu-l ajuta sa isi asume responsabilitatea propriilor decizii, acum, la debutul varstei adulte.
continuareDificultăţile şcolare apar la orice vârstă. Însă pubertatea este cea care marchează o perioadă de schimbare în raport cu şcolaritatea. Se pot observa declinuri sau eşecuri şcolare bruşte, cu atât mai spectaculoase cu cât sunt înregistrate de elevi până atunci străluciţi. Există şi situaţii inverse, când tânărul nu acordă iniţial atenţie învăţării pentru ca ulterior, în mod subit, să investească foarte mult in studiu.
continuareTrăim într-o eră a vitezei și a tehnologiei, în care avem uneori impresia că accesul copiilor la progresul tehnologic reprezintă o concurență nedreaptă pentru noi, mai ales dacă suntem în ipostaza de părinte sau profesor. Uneori, chiar am auzit părinți sau educatori spunând că unii copii nu mai știu să se bucure de lucrurile simple, așa cum se întâmpla „pe vremea lor”. Personal, am constatat că de fapt copiii știu în continuare să se bucure de lucrurile simple, dacă li se oferă acces și la acestea
continuareHaideți să vorbim un pic despre copilul cuminte. Este una dintre discuțiile pe care le port deseori în cabinet pentru că părinții vin îngrijorați, spre exemplu, de faptul că băiețelul lor nu este cuminte la grădiniță, vorbește urât, îi bate pe ceilalți copii, îi răspunde educatoarei ș.a.m.d.
continuareProbabil cã mulți dintre voi, pãrinți ai copiilor cu tulburãri de comportament recurente, ați învățat o varitate de metode prin care puteți să recompensați sau să pedepsiți comportamentul copilului dumneavoastră. Poate ca aceste metode s-au dovedit a fi eficiente în îmbunătățirea comportamentului copilului. Cu toate acestea, majoritatea copiilor dezvoltă la un moment dat comportamente problematice recurente
continuareDragi părinți, copiii sunt sursa noastră de împlinire și viitorul nostru. Merită investit mult! Ce și cum să investim? Iubire. Multă iubire. Cum? E adevărat că nu există un manual de utilizare. Fiecare este unic și este splendid prin unicitatea lui. De aici vine și dificultatea de a ne raporta la niște "rețete" pentru a-l crește cât mai bine, fără să ne stresăm că am fi greșit pe undeva. Dar, liniștiți-vă, pentru că tot micuțul ne învață!
continuareDragă părinte, Este nevoie șă știi în primul rând că dincolo de toate ești om! Cu toată iubirea pentru copii și grija față de ei, poți greși. Și, da, cu toții greșim. Nu este o catastrofă o greșeală strecurată, atâta timp cât gândurile și preocupările adultului sunt îndreptate asupra iubiri față de sinei, armoniei sale, a cuplului, a familiei.
continuareÎn perspective lui Eric Berne (părintele analizei tranzacționale ), cuvintele reprezintă mângâieri. Pornind de la această logică și adevărată perspectivă, iată ce putem deduce din ceea ce relatează unii copii de 10-12 ani, în legătură cu răspunsul părinților preocupați de notele copiilor.
continuareSunt convinsă ca ai remarcat ironia titlului! Recunosc, nu-mi place ironia, dar cum altfel să atrag atenția spre această problemă frecventă și să mă lupt cu tendința persoanelor de a citi doar ceva scurt, simplu și cu poze?
continuareO acţiune atât de ciudată pentru cei mai mulţi dintre noi, autoagresiunea fără intenţie de sinucidere cum ar fi tăierea, arderea sau zgârierea intenţionată, este o problemă majoră pe care majoritatea oamenilor nu o înţeleg prea mult.
continuareAceastă lucrare pleacă de la o provocare practică, venită din două sensuri. Pe de o parte, tot mai mulți părinți solicită consiliere pe probleme legate de educația copiilor și, pe de altă parte, o provocare personală în relația cu propriul copil, ajuns la vârstă la care influențele din exteriorul familiei solicită eforturi noi și se transformă în noi provocări.
continuareOdihnita fiind dupa concediu si proaspat intoarsa dintr-o spitalizare de cinci zile pentru copilul meu, am decis sa scriu despre observatiile si concluziile mele din salonul unde am fost „cazate” eu si fetita mea. Poveste din care am iesit invingatoare, mai puternice si mai unite si din care vreau sa va impartasesc si voua si mai mult de atat sa va reamintesc si sa va rog sa Nu va Cedati Niciodata din PUTEREA DE MAMA si sa nu omiteti adevaratul mesaj emotional al copilului vostru!
continuareDe cele mai multe ori parintii fac cum stiu ei mai bine, cum au invatat de la parintii lor sau din experienta vietii lor. Uneori insa raman blocati intr-o anumita etapa de dezvoltare a copilului si le este dificil sa inteleaga ca, "copilul" lor a crescut, ca acum este adolescent sau adult.
continuareProblema abuzului sexual la copii este foarte veche, primele referiri științifice făcându-se la începutul anilor 1960. Unul din șase copii sunt abuzați sexual, iar 75% dintre aceștia nu spun. Mărturisirea abuzului sexual suferit este dificilă din multe puncte de vedere, copiii fiind mituiți sau amenințați de către abuzator.
continuareNu de puține ori auzim în jurul nostru părinți care spun că nu-și doresc decât un copil pentru că ei știu cât de dureros a fost pentru ei atunci când au mai apărut frați sau surori. Copilul unic, învățat să fie în centrul atenției, venirea pe lume a unui frate poate fi catalogată ca un act de trădare și abandon din partea părinților.
continuareDivorțul părinților, deci dezmembrarea unei familii, a unei baze de atașament, este una din cele mai puternice traume prin care poate trece un copil. Pur și simplu se spulberă un vis din care copilul se hrănea, respira. Dincolo de eticheta de copil de părinți divorțați, și cei care au trecut prin epoca comunistă știu despre ce vorbesc, va trebui să-și creeze noi mecanisme de adaptare, de supraviețuire
continuareAșa cum știm, de mii de ani, femeia a fost mai mereu cea care trebuie să se sacrifice: pentru soț, pentru copii, pentru familie. S-a transmis transgenerațional mesajul că femeia nu trebuie să se pună niciodată pe primul loc pentru că: nu e suficient de bună, nu e suficient de deșteaptă, copiii sunt cei mai importanți, nu merită
continuareFrica este o stare emoțională creată de mintea noastră, o plăsmuire, o creație a ei. Ca să o dizolvi și să o transformi în putere, tot cu ajutorul minții vei reuși să găsești soluții. Stă în puterea ta să te eliberezi de ea! Această poveste este despre frică și modalitatea de a te elibera de ea. Sper să vă placă și să vă ajute. Vă îmbrățișez cu drag!
continuareViața oamenilor este o narațiune continuă, cu ei cuprinși în ea, la a cărei creație își aduc din plin contribuția. Acest scenariu cuprinde neapărat si odraslele lor. Fiecare femeie vrea sa aiba pe cineva asemenea ei si fiecare barbat vrea pe cineva asemenea lui. Multor oameni li s-a împlinit această dorință.
continuareAdolescența este perioada de tranziție dintre copilarie și maturitate, este perioada curiozității și a explorării sexuale, a aflării identității de sex -rol. Adolescenta este precum un pod pe care ei îl vor traversa, podul de la copilărie către perioada de adult
continuareIn acelasi timp este important pentru un copil sa nu fie sufocat de afectiune si sa beneficieze de spatiul si independenta necesare pentru a se maturiza. Trebuie sa-i invatam pe copii cum sa traiasca in lumea de astazi, ce cunostinte le sunt necesare, in cine sa aiba incredere, ce prieteni sa-si aleaga, ce comportament sa adopte in societate, cum sa abordeze educatia, religia si cum sa-si creasca proprii copii.
O adevarata provocare pentru parinti este sa nu le induca copiilor propriile idei si aspiratii. Sarcina parintilor este de a incuraja copiii si a-i face constienti de posibilitatile pe care le au la dispozitie, nu de a-si trai proprile visuri neimplinite si viata prin intermediul copiilor. Cei mici vor avea parte oricum de persoane care vor incerca sa-i influentele intr-un fel sau altul, fie ca este vorba de profesori sau anturaj. Cu toate acestea, rolul parintelui de ghidare este esential in dezvoltarea inteligentei copilului.
Copiii raspund excelent daca sunt tratati ca fiinte inteligente si sunt corectati si disciplinati cu ajutorul discutiilor si explicatiilor. Multi parinti se tem sa actioneze ferm si isi menajeaza copiii, fie ii mituiesc cu dulciuri si jucarii, oferindu-el astfel sansa de a fi ei stapanii. O lectie de baza pentru un parinte este sa nu-i ofere niciodata unui copil care scanceste ceea ce isi doreste; in caz contrar cel mic va invata ca scanceala este comportamentul necesar pentru a obtine ce vrea.
Este normal sa-i spui unui copil ce sa faca, dar si motivul pentru care ii ceri acest lucru. De multe ori cel mic doreste doar putina atentie din partea parintilor. Dupa cateva minute in care v-ati jucat impreuna copilul va accepta bucuros sa fie ascultator.
Cresterea unui copil implica un aport considerabil de nergie, efort si consecventa, conditii in care disciplina perfecta tot timpul ramane doar un deziderat. Fiecare parinte ajunge la un moment dat sa faca sau sa spuna lucruri pe care mai tarziu le regreta. In acest caz cel mai bine este sa-i ceri scuze copilului, sa admiti ca ai gresit si sa-l asiguri de dragostea si sprijinul tau. Astfel ii vei oferi o importanta lectie de viata.
Un alt lucru esential este stabilirea limitelor - cei mici trebuie sa inteleaga ce este asteptat de la ei. Disciplina ii invata care sunt comportamentele acceptate in societate si limitele impuse ii ajuta sa faca fata lumii din afara cadrului familial.
Cand copiii ajung la varsta la care pun o multime de intrebari despre tot ce-i inconjoara, parintii trebuie sa-i incurajeze in acest demers de cunoastere. In fata unui parinte care - din comoditate sau din lipsa de timp - tot amana sa ofere explicatii, copilul isi va exprima frustrarea si in cele din urma va ajunge sa nu-si mai doreasca sa-si impartaseasca gandurile si sentimentele.
Atunci cand parintii discuta cu copiii chestiuni care ii intereseaza pe acestia din urma, este important sa sublinieze consecintele posibile, iar solutiile sa fie gasite impreuna. Trebuie sa luati in considerare parerea si sugestiile copilului; acesta trebuie sa participe la negociere si la luarea deciziilor. Acest tip de comunicare deschisa practicata in familie il va ajuta sa devina increzator si sa invete regulile comunicarii eficiente.
Timpul poate deveni o adevarata problema pentru parinti si deseori problemele de zi cu zi nu mai lasa loc pentru timpul petrecut doar cu copilul. Este cu adevarat important sa intelegeti ca pretul platit poate fi mare. Atentia si timpul acordat de catre parinti copiilor reprezinta temelia formarii unui adult capabil sa aiba relatii interumane sanatoase.
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeutSecțiuni:
Cele mai accesate psihoteste:
- Test de personalitate cu imagini
- Test personalitate Jung - 16 tipuri
- Test EQ - inteligenta emotionala
- Vezi cat esti de destept - test amuzant
- Cat de vulnerabil esti la la stres?
- Gaseste cariera de vis
- Testarea emotiilor
- Dominanta creierului tau
- Cat de gelos(geloasa) esti?
- Vezi daca esti indragostit(a) cu adevarat
Articole recente:
- Tulburările de limbaj: Dislalia
- Tulburările de învățare: Disgrafia
- Ce este discalculia? Și cum poți învăța să o recunoști?
- Problema dublei empatii: de ce persoanele autiste sunt adesea neînțelese
- ADHD vs. ADD, la copii: Ce trebuie să știu?
- Ce sunt stilurile de învățare? Ce ne pot spune ele despre copiii care întâmpină dificultăți la școală
- Neurodiversitate, neurodivergent și neurotipic
- Evaluarea neuroafirmativă a autismului pentru femei
- De ce este necesară empatia?
- Efectele negrlijării emoționale