Emotiile noastre si sanatatea

Grija pentru mentinerea starii de sanatate a reprezentat un argument in favoarea manifestarii fara retineri a emotiilor: Conform unui model „hidraulic", se considera ca retinerea excesiva a emotiilor risca sa favorizeze aparitia unor tulburari si maladii.

La inceputurile sale, medicina psihosomatica lansase chiar ipoteza ca fiecarui tip de emotie refulata i-ar corespunde un anumit tip de tulburare (astmul, legat de anxietatea datorata despartirii, colitele, legate de furia nemanifestata etc . Aceasta ipoteza este, de altfel, una de bun-simt: cand ne imbolnavim, suntem gata sa legam boala de evenimente stresante sau de „griji".

Bolile sunt cauzate de emotii?
Cercetarile nu au confirmat, dar nici nu au infirmat aceasta ipoteza. Astazi, toti medicii stiu ca, de fapt, majoritatea bolilor sunt plurifactoriale, respectiv se datoreaza unei multitudini de cauze: de exemplu, daca aveti astm, maladia dumneavoastra este rezultatul unei combinatii intre o predispozitie genetica mostenita de la parinti si o expunere la anumiti alergeni, iar crizele se pot produce, evident, cu o frecventa mai mare in perioadele de anxietate. (Si din acest punct de vedere existand o relatie complexa, din moment ce teama de a avea noi crize poate induce o stare de anxietate durabila, dar anxietatea nu este cauza astmului.)

La fel, anxietatea, ca tulburare psihica, debuteaza deseori in urma unui eveniment, sursa de emotii anxioase sau triste (mutare intr-o alta locuinta, serviciu nou, despartire, doliu etc.), dar nu apare decat la persoanele ce dispun deja de un „teren" biologic favorabil.
Cercetarile actuale nu mai incearca sa afle daca emotiile cauzeaza bolile, ci mai degraba care le este rolul in aparitia sau evolutia anumitor tipuri de tulburari.

In cadrul clasificarii americane a tulburarilor mentale, rubrica „maladie psihosomatica" s-a transformat, de altfel, in „factori psihologici ce influenteaza o afectiune fizica".

Este un domeniu al cercetarii foarte activ, care, in fiecare an, ofera spre publicare sute de lucrari, majoritatea greu de descifrat si, pana in prezent, destul de contradictorii. Toata aceasta activitate stiintifica a evidentiat efectele emotiilor asupra sanatatii noastre, dar a avut o influenta mai complexa si mai putin pregnanta decat prevazuse initial medicina psihosomatica.

Relatia dintre emotii si cancer
Stabilirea unei legaturi intre profilul psihologic, manifestarea emotiilor si riscul de a avea cancer nu s-a putut concretiza in rezultate concludente. De fiecare data cand un studiu stabileste o relatie intre anumiti factori psihologici si cancer, ecoul mediatic este imediat. Dar, cand alte studii, mult mai numeroase, nu gasesc nici o corelatie, rezultatele lor sunt rareori citate in afara revistelor de specialitate (medicale). O prima serie de cercetari a reusit sa stabileasca faptul ca anumite personalitati, cu un comportament intotdeauna agreabil si retinut in a-si manifesta emotiile negative (personalitate de tip C) prezinta risc crescut de dezvoltare a unei forme oarecare de cancer insa, alte studii, mai recente si mai riguroase, nu au confirmat aceasta relatie.

De exemplu, dupa o evaluare psihologica a peste o mie de femei venite la consultatie pentru a-si verifica diagnosticul in urma unei mamografii suspecte, in grupa celor care aveau tendinta de a-si reprima emotiile, nu au fost diagnosticate cu cancer mai multe femei decat in grupa celor care se manifestau mai usor.

In schimb, cinci alte studii au descoperit o legatura intre evenimente majore existentiale (decesul unei persoane apropiate, despartire) si aparitia unui cancer la san, la femei sub patruzeci si cinci de ani, dar cincisprezece alte studii nu au ajuns la aceleasi rezultate.

Pentru aceeasi maladie, primele cercetari au demonstrat ca pacientele care adopta o atitudine optimista, de lupta cu boala, au sanse mai mari de supravietuire. Dar alte studii mai recente si mai riguroase din punct de vedere metodologic, nu au regasit aceasta legatura, ci au demonstrat pur si simplu ca disperarea si refugiul diminueaza (modest) sansele de supravietuire.

In acest moment, nu se poate spune cu certitudine, din punct de vedere stiintific, ca factorii psihologici influenteaza dezvoltarea unei forme oarecare de cancer, in ciuda zecilor de studii care incearca sa o descopere.

Acest fapt ne face sa consideram ca:
1. Daca aceasta influenta exista, ea nu este o problema majora! Evitarea binecunoscutilor factori de risc (cum ar fi tutunul, excesul de alcool, o alimentatie saraca in fibre si prea bogata in grasimi, supravegherea regulata, in cazul in care facem parte dintr-un grup de risc) - acestea sunt elementele cu o importanta determinanta.
2. Este nejustificat sa li se spuna pacientilor ca „ei isi provoaca singuri cancerul" din cauza dificultatilor psihologice sau refuzului de a le rezolva. Aceasta atitudine nu este doar discutabila din perspectiva eticii profesionale, prin culpabilizarea unor persoane deja incercate de suferinte, dar este si nefondata stiintific.
3. In schimb, daca ne gandim la starea de bine ca rezultat al tratamentului, este important sa nu-i lasam pe pacientii suferinzi de cancer prada depresiei, fie prin sprijinul afectiv al celor din jur, fie prin tratament antidepresiv si sustinere psihologica.

Emotiile si sistemul cardio-vascular
In acest domeniu exista mult mai multe certitudini. Numeroase cercetari au stabilit o relatie clara intre:
- Furie, retinuta sau manifestata, si riscul cardio-vascular. Se pare ca cea mai mare primejdie pentru inima noastra provine dintr-o atitudine globala de ostilitate: o tendinta de a mentine si de a amplifica gandurile ostile fata de altii, pe un fond de iritabilitate marcata de accese de manie (tipul A ostil).
- Ramanand in domeniul cardio-vascular, a suferi de o depresie dupa un infarct de miocard amplifica riscul aparitiei unor complicatii si al mortalitatii in anul ce urmeaza infarctului, de unde si interesul de a supraveghea moralul pacientilor.
- De asemenea, exista o relatie intre nivelul de stres, sau chiar un sentiment de neputinta in fata mediului inconjurator, si riscul de a dezvolta hipertensiune arteriala. Depresia la tineri reprezinta tot un factor de risc pentru hipertensiune ulterioara.

Emotiile si imunitatea
Emotiile de „neajutorare", cum ar fi tristetea sau anxietatea, afecteaza sistemul imunitar, mai mult sau mai putin durabil. Cateva minute dupa vizionarea unui film trist, timp de cateva luni dupa decesul unei fiinte dragi. Vaduvele si vaduvii sunt, in prima perioada a doliului, mai vulnerabili la boli, in special la infectii. In mod asemanator, s-a demonstrat ca o rana se cicatrizeaza mai greu in perioadele de stres.

Mecanismele acestei actiuni sunt complexe si cu dublu sens: neurotransmitatorii si hormonii eliberati in cazul aparitiei unor emotii actioneaza asupra celulelor imunitare, ceea ce poate explica influenta evenimentelor stresante asupra evolutiei si revenirii unor tulburari care implica imunitatea: zona Zoster, poliartrita reumatismala, astm, psoriazis etc.

Pe de alta parte insa, substantele eliberate de celulele imunitare, cum ar fi citocinele, actioneaza asupra sistemului nervos. (Ceea ce explica, de exemplu, somnolenta asociata cu febra).

Emotiile pozitive au o influenza benefica asupra performantelor sistemului imunitar, tranzitorie sau durabila. In principal, sprijinul social adus pacientilor seropozitivi, le amelioreaza constantele imunitare.

Sa ne controlam emotiile si sanatatea
Un demers terapeutic alaturi de un specialist (psiholog, psihoterapeut) este foarte benefic si ne incurajeaza sa invatam sa ne controlam mai eficient emotiile, in special:
- In cazul unora, sa-si diminueze tendintele de a se infuria, incercand sa-si reconsidere relatiile cu ceilalti.
- In cazul altora, sa-si manifeste mai rapid si mai deschis nemultumirile, cu scopul de a diminua ocaziile care conduc la furie sau resentimente.
- Sa cautam un interlocutor binevoitor si empatic pentru a-i revela „emotiile de neajutorare", gandurile si alte parti ale vietii personale.
- Sa provocam, sa dezvoltam si sa protejam emotiile pozitive, cum ar fi bucuria si buna dispozitie.

Nu va stricati momentele de bucurie, ele va vor ameliora mijloacele de aparare ale organismului!