Un claustrofobic la Paris

Parisul, simbol al romantismului, oras impanzit de frumoase monumente, excelente gradini, parcuri si minunatele patiserii este un centru cultural si istoric desavarsit. Parisul are in acelas timp mai bine de 300 de statii de metrou, mini studiouri pentru cazare, frumoase, insa inguste si lipsite de cele mai multe ori de geamuri la baie, inghesuite in vilute intunecate pe care unii le percep ca fiind pitoresti dar pot fi un real cosmar pentru cei care sufera de claustrofobie.

Ei bine, va spune personajul nostru, atunci nu voi vizita Parisul. Imi este imposibil sa merg cu metroul, imi este si mai greu cand ma gandesc ca trebuie sa cobor cu un lift ingust sub pamant, chiar mai multe nivele si in nici un caz nu voi vizita Notre Dame unde ar trebui sa urc cele 387 de trepte intr-un spatiu in care nu incap doi oameni in paralel.

Nu intentionez sa scriu un articol despre Paris, ci vreau sa atrag atentia asupra lucrurilor pe care oamenii le pot pierde atunci cand sufera de claustrofibie. Orice tip de teama (irationala ) te tine in loc, chiar si atunci cand ai invatat sa traiesti cu ea si te-ai resemnat, micile „ajustari si adaptari” pe care le faci in fiecare zi nu au cum sa nu fie obositoare. Intentia mea este sa va ofer un „mecanism” pe care sa il incercati singuri pentru a diminua anxietarea asociata cu spatiile inguste. Sigur, principala recomandare a specialistilor este sa consultati un terapeut care sa va sprijine in acest proces iar eu o sustin deplin. Stiu insa ca, din restritii de timp, bani sau considerarea situatiei „nu atat de grava” multi nu fac apel la terapie.

Ce puteti incerca singuri, sa luam teama de a merge cu liftul

1. faceti o lista a situatiilor care va sperie; atribuiti note pe o scala de 1 la 10 unde 1 – nivel foarte mic de teama, anxietare, si 10 este un nivel foarte mare. De exemplu:
• sa stau in casa si sa ma gandesc la liftul de la birou: scor 1
• sa imi imaginez ca sunt in fata liftului: scor 2
• sa imi imaginez ca sunt in fata liftului si trebuie sa intru: scor 3
• sa imi imaginez ca am urcat in lift si acesta are inca usile deschise: scor 4
• sa imi imaginez ca sunt in lift cu usile inchise: scor 5
• sa urc efectiv in lift cu usile descise: scor 6
• sa urc in lift si usile sa se inchida: scor 7
• sa urc efectiv cu liftul la un etaj superior dar aproape, de la parter la 1: scor 8
• sa urc cu liftul la etajul 21: scor 9
• sa urc cu liftul si acesta sa se blocheze intre etaje: scor 10

2. Faceti exercitii de imaginatie, seara, cand sunteti mai relaxati. Porniti cu primul „sa stau in casa si sa ma gandesc la liftul de la birou” si timp de cateva zile la rand, 10-15 minute, inchideti ochii si imaginati-va acel lift, observati-i culorile, detaliile din jur, modul in care sunt pozitionate butoanele, cum arata in arhitectura cladirii, ce sunet se aude cand usile se inchid sau se deschid, cum sunt oamenii care pasesc in el. Incet, incet, oferiti liftului o conotatie pozitiva, poate din el coboara oameni veseli bucurosi ca merg la cafea cu colegii, poate urca o doamna cocheta dornica sa isi improspateze rujul in oglinda generoasa si luminoasa, poate butoanele sunt deosebite si au un design futurist etc. Treceti apoi la uramatorul punct.

3. Analizati-va gandurile asociate cu teama. Notati-le pe o hartie si porniti in a le combate unul cate unul. De exemplu:
• Gand negativ: „o sa mor”
- Combatere: „cate persoane circula zilnic cu liftul? Zeci de mii, sute de mii. Din acestea, cate au murit in lift?”
• Gand negativ: „raman fara aer”
- Combatere: „nici un lift nu este izolat ermetic. In plus, ele au sisteme de ventilatie bine puse la punct. Chiar si in cazul in care se opresc, este practic imposibil sa raman fara aer in interiorul lui.”
• Gand negativ: „o sa ma prabusesc”
- Combatere: „frana liftului, inventata de Otis, este foarte eficienta. Cand a testat-o, acesta a oprit liftul la etajele superioare si a taiat cablurile iar liftul a ramas pe loc fara probleme.”

Exersati constant aceste ganduri, nu abandonati dupa 2-3 incercari. Tineti cont ca mintea noastra are nevoie de timp pentru a se reacomoda cu noi tipare.

4. Constientizati mecanica fricii: aceasta apare in momentul in care mintea noastra anticipeaza o serie de evenimente ingrozitoare. Ne imaginam ce s-ar putea intampla teribil si gandurile noastre negative curg unele din altele. Acestea declanseaza reactia normala a organismului de aparare si o serie de emotii inconfortabile. De ce sa nu ne folosim de acest mecanism invers? Imediat cum apare gandul negativ, il combatem si incepem sa ne imaginam aspecte pozitive incercand sa ne relaxam corpul.

5. Take it to the next level - dupe ce realizati toate aceste lucruri la nivel de imaginatie, incercati sa va confruntati direct acum cu obiectul fricii, in exemplul nostru, liftul. Daca aveti posibilitatea, petreceti putin timp in fata liftului cambatand gandurile negative. Pasiti in lift si incercati sa vedeti cum arata pe interior, ce detalii are, observati culorile, butoanele, rama oglinzii etc. Creati o conotatie pozitiva acelui moment. Nu va gabiti! Puteti pasi in exteriorul liftului si repeta actiunea cateva zile la rand pana anxietatea se diminueaza. Apoi repetati toate acestea dar inchizand usa liftului. Obiectivul este ca usor sa puteti ajunge sa parcurgeri si punctul 10 de pe lista realizata la inceput.

6. Aveti incredere ca veti reusi. Metodele propuse aici sunt cercetate si testate, fac parte din arsenalul de tehnici ale terapiei cognitiv compotamentale, terapie care este intens practicata si aplicata in astfel de situatii. Foarte multi oamnei au parcurs acelasi traseu si rezultatele au fost uimitoare, de aceea e important sa credeti in voi si in eficacitatea metodei si sa nu renuntati. Pana la urma... Parisul este chair deosebit! Spor in aplicare!