Boala crizelor bulimice

Boala crizelor de bulimie sau in engleza "binge eating disorder" este cea mai frecventa tulburare alimentara, desi inca nu este clasificata ca o tulburare alimentara separata.
Cei mai multi oameni cu aceasta problema sunt fie supraponderali sau obezi, dar si o persoana cu greutate normala poate fi bolnava. Afectiunea este de doua ori mai frecventa la femei decit la barbati. Aceste persoane devin de obicei obeze la virste tinere. Pot deasemeni pierde si cistiga in greutate de mai multe ori, sau fi paranoice fata de cistigul in greutate.

Nu se cunoaste cauza afectiunii. Aproape jumatate dintre persoane au fost depresive in trecut. Nu se stie daca depresia este o cauza a bolii crizelor bulimice sau boala determina depresie sau daca cele doua au o cauza comuna. Factorii declansatori pot fi emotii precum fericirea, furia, tristetea sau plictiseala. Comportamentul impulsiv si alte probleme emotionale pot fi mai comune la persoanele afectate. Totusi multe persoane spun ca tulburarea apare indiferent de starea lor emotionala. Este deasemeni neclar daca dieta si crizele bulimice sunt asociate. Unele studii arata ca aproape jumatate dintre persoanele afectate au avut crize bulimice inainte de a incepe o dieta.
Cercetatorii spun ca boala crizelor bulimice este mai comuna la atletii competitivi cum ar fi inotatorii sau gimnastii al caror corp este in vazul publicului. Atletii afectati tind sa-si compare corpul intr-un mod negativ cu cel al colegilor.

Persoanele afectate, chiar daca vor sau nu sa piarda in greutate, trebuie sa caute ajutor profesional, incluzind medici, nutritionisti, psihiatri, psihologi. Chiar si cei care nu sunt supraponderali sunt de obicei suparati datorita obiceiurilor lor anormale, iar tratamentul ii poate ajuta. Exista cateva moduri de a trata afectiunea. Terapia cognitiv comportamentala invata oamenii cum sa tina jurnalul alimentatiei lor si sa-si modifice obiceiurile alimentare nesanatoase. Ii invata de asemenea cum sa-si modifice modul de a actiona in anumite situatii. Psihoterapia interpersonala ajuta oamenii sa-si priveasca relatiile cu prietenii si familia si sa faca schimbari in zonele cu probleme. Terapia medicamentoasa, cum sunt antidepresivele, poate fi de ajutor pentru unele persoane.

Cercetatorii incearca sa gaseasca un tratament care sa fie de ajutor in controlul crizelor bulimice. Metodele mentionate par a fi egal de eficiente. Pentru persoanele care sunt obeze, un program de scadere in greutate pentru a crestere increderea in sine, cit si o consiliere psihologica pentru problemele care declanseaza alimentatia bulimica, poate fi cea mai buna optiune.

Cauze si factori de risc:
In general exista o combinatie de cauze pentru a dezvolta afectiunea incluzind genele persoanei, emotiile si experientele de viata.

Cauzele biologice:
Anomaliile biologice pot contribui la dezvoltarea bolii crizelor bulimice. Hipotalamusul care controleaza apetitul poate sa nu trimita mesajele corecte asupra satietatii si a senzatiei de foame. Cercetatorii au descoperit o mutatie genetica care pare a cauza dependenta alimentara. Exista indicii ca nivelul scazut de serotonina in creier joaca un rol in alimentatia compulsiva.

Factori sociali si culturali:
Presiunea sociala pentru o silueta subtire poate determina crizele bulimice si alimentatia emotionala. Unii parinti pot stabili bazele dezvoltarii bolii prin recompensele alimentare, dulciurile de confort. Copiii care sunt expusi la comentarii critice frecvente fata de aspectul lor fizic si greutate sunt vulnerabili, precum si cei abuzati sexual in copilarie.

Cauzele psihologice:
Depresia si crizele bulimice sunt strins legate. Multi consumatori bulimici sunt fie depresivi sau au fost anterior; altii au probleme in controlul impulsivitatii si exprimarea sentimentelor. Pierderea respectului fata de sine, singuratatea si insatisfactia fata de corpul propriu pot contribui la aparitia afectiunii.

Semne si simptome:

Boala crizelor bulimice este caracterizata de supraalimentatie compulsiva, in care persoanele consuma cantitati mari de alimente, simtindu-se lipsiti de control si neputindu-se opri. Simptomele bolii debuteaza in adolescenta sau perioada timpurie de adult, frecvent dupa urmarea unei diete. Un episod bulimic dureaza cam doua ore, dar unele persoane au crize bulimice toata ziua. Acestia maninca chiar si cind nu le este foame si continua sa manince dupa ce s-au saturat. Maninca foarte repede, dindu-si cu greu seama de ceea ce maninca sau de gust.
Criza bulimica poate aduce un scurt confort psihic persoanei, dar realitatea intervine alaturi de regretul si pierderea respectului de sine. Crizele conduc frecvent la obezitate, ceea ce duce la consumul de alimente pentru a face fata situatiei. Se formeaza un ciclu vicios: maninca pentru a se simti bine, insa se simt chiar mai rau si revin la alimente pentru ameliorare.

Manifestarile crizelor de bulimie cuprind:
- individul nu isi poate controla periodic consumul de alimente
- maninca o cantitate neobisnuit de mare la o singura masa, peste media alimentara consumata de o persoana normala
- maninca mai repede in timpul crizelor bulimice decit in perioadele normale alimentare
- maninca pina se simte inconfortabil fizic, prezentind greata
- maninca cind se plictiseste sau este depresiv
- maninca cantitati mari de alimente chiar si cind nu ii este foame
- maninca de obicei singur in timpul crizelor pentru a evita descoperirea tulburarii de catre alte persoane
- maninca singur in perioadele de alimentare normala datorita sentimentelor de rusine
- se simte vinovat, depresiv dupa o criza bulimica
- cistiga rapid in greutate, cu debut brusc al obezitatii.

Complicatiile crizelor bulimice:
In timp ce majoritatea oamenilor tind sa se supraalimenteze din cind in cind, un obicei stabil al consumarii cantitatilor mari de mincare intr-o perioada scurta de timp conduce de obicei la cistig in greutate si obezitate. Cele mai grave probleme de sanatate ale acestui tip de tulburare alimentara sunt aduse de cistigul in greutate prin episoadele bulimice. Persoanele afectate se pot inbolnavi datorita lipsei unei nutritii adecvate. Crizele bulimice cuprind de obicei alimente care sunt bogate in grasimi, zahar si/sau sare, dar fara vitamine si minerale. Indivizii sunt foarte suparati fata de comportamentul lor si devin depresivi. Cei care sunt obezi si au aceasta tulburare sunt expusi la risc de diabet zaharat de tip 2, hipertensiune, nivele ridicate ale colesterolului in singe, afectiuni ale veziculei biliare, boli cardiace si diferite tipuri de cancer. Cele mai multe persoane au incercat sa se controleze singuri, dar nu pentru mult timp. Unii lipsesc de la serviciu, scoala sau activitatile sociale pentru a minca. Persoanele obeze se simt vinovate si pot evita contactele sociale. Sunt constienti de problema lor si incearca sa o ascunda. Pot deveni atit de buni in a ascunde problema, incit prietenii si membrii familiei nu isi dau seama.

Relatia bolii crizelor bulimice cu alte tulburari alimentare:
Simptomele crizelor bulimice sunt deasemeni prezente in bulimia nervoasa. Criteriile de diagnostic sunt similare, adica pacientii trebuie sa prezinte crize de cel putin doua ori pe saptamina pentru o perioada minima de 3 luni pentru bulimia nervoasa si minim 6 luni pentru boala crizelor bulimice. Fata de bulimie, cei cu boala crizelor bulimice nu se infometeaza, nu varsa si nu se angajeaza in exercitii fizice viguroase dupa o criza; in plus, bulimicii au o greutate normala sau sunt subponderali, dar au fost cindva obezi, sau sunt putin supraponderali. Cei cu boala crizelor bulimice sunt mai mult supraponderali sau obezi.
Boala crizelor bulimice este similara dar distincta fata de hiperalimentatia compulsiva. Cei cu crize bulimice nu au o compulsiune fata de alimentatie si nu petrec o perioada mare de timp avind fantezii despre alimente. In schimb, unele persoane cu boala crizelor alimentare au emotii negative fata de alimente. Ca si in alte tulburari alimentare, crizele bulimice este o expresie a unor probleme psihologice mult mai profunde. Unii cercetatori considera ca reprezinta o forma usoara a bulimiei nervoase, in timp ce altii argumeteaza ca ar fi o conditie distincta. Astazi este clasificata la tulburari alimentare nespecificate.

Dieta alimentara:
Persoanele care nu sunt supraponderale trebuie sa evite sa tina o dieta, deoarece aceasta le agraveaza crizele. Dieta insemnind sa sara peste unele mese, sa nu manince indeajuns de multe calorii in fiecare zi, sau sa evite unele alimente cum sunt carbohidratii sau grasimile. Multe persoane cu aceasta boala sunt obeze si au probleme de sanatate datorita greutatii. Cei care sunt obezi pot mentine cu greu un program de slabire. Pot de asemenea sa piarda mai greu in greutate fata de altii si sa cistige mai repede, datorita unei incetiniri a metabolismului. Dieta nu este de obicei de ajutor acestor pacienti, pentru ca de obicei vor cistiga inapoi greutatea pierduta inapoi.

Diagnostic:

Cind aceasta conditie este suspectata, diagnosticul necesita o varietate de teste si examene. Este importanta diferentierea de alte conditii alimentare si daca nu exista complicatii. Examenul fizic cuprinde verificarea greutatii, a inaltimii, indexul greutatii corporale, masurarea presiunii sanguine, a ritmului si frecventei cardiace, palparea glandei tiroide si a organelor abdominale. Testele de laborator includ hemoleucograma si evaluarea colesterolului si a nivelului glucozei si functia tiroidei. Examenul psihologic este efectuat de un medic psihiatru si consta dintr-un interviu despre trecutul si obiceiurile alimentare curente ale pacientului, precum si alte emotii care acompaniaza problema alimentara. Multi psihiatri folosesc teste standardizate pentru ai ajuta sa faca diferenta intre alte boli mentale.
Daca exista simptome asociate conditiei cum sunt problemele de somn sau respiratie, vor fi recomandate teste speciale.

Criteriile de diagnostic oficiale cuprind:
Episoade recurente de bulimie. Un episod este caracterizat de:
- consumul unei cantitati de alimente mare fata de normal intr-o perioada scurta de timp (2 ore)
- lipsa controlului in timpul episodului bulimic (senzatia ca nu se poate opri din mincat).
Episoadele bulimice sunt asociate cu trei sau mai multe din urmatoarele:
- consumul de alimente pina la starea de rau fizic
- consum de alimente cind nu exista senzatia de foame fizica
- consumul de alimente rapid fata de normal
- pacientul maninca singur pentru ca ii este rusine de cantitatea de alimente consumata
- pacientul se simte dezgustat, depresiv sau vinovat dupa ce se supraalimenteaza.
Exista stres marcat fata de crizele bulimice.
Crizele bulimice apar cu o medie de cel putin 2 ori pe saptamina pentru 6 luni.
Crizele bulimice nu sunt asociate cu folosirea anormala a comportamentului compensator (varsatura, efort fizic excesiv, laxative) si nu apare doar in cursul bulimiei nervoase sau a anorexiei nervoase.

Esti afectat de boala crizelor bulimice?
- simti ca nu te poti controla cind maninci
- te gindesti la mincare mereu
- maninci in secret
- maninci pina ti se face rau
- maninci pentru a scapa de griji, a ameliora stresul sau pentru a te simti bine
- te simti rau, dezgustat si vinovat dupa ce maninci
- te simti neajutorat in fata alimentelor.

Tratament:
Un program terapeutic eficient pentru aceasta tulburare trebuie sa se adreseze nu doar simptomelor si obiceiurilor alimentare distructive. Acesta trebuie sa caute cauza problemei - declansatorii emotionali si dificultatea individului de a copia modele de a face fata stresului, fricii, anxietatii, tristetii si altor emotii inconfortabile, sanatoase. Daca obezitatea pune viata in pericol, pierderea in greutate poate fi un scop important. Totusi, dieta poate contribui la crizele bulimice, astfel incat orice efort de a pierde in greutate trebuie monitorizat atent de catre un profesionist.
Boala poate fi tratata cu succes prin terapie. Aceasta invata pacientul cum sa lupte compulsiei alimentare, sa schimbe obiceiurile nesanatoase cu altele noi sanatoase, monitorizeaza alimentatia si starea emotionala si dezvolta aptitudini de a face fata stresului.
Trei tipuri de terapii sunt in special de ajutor in tratarea bolii crizelor bulimice:

Terapia cognitiva comportamentala:
Aceasta tinteste gindurile disfunctionale si comportamentele implicate in alimentatia bulimica. Invata pacientul sa devina constient de modul cum foloseste mincarea pentru a face fata emotiilor. Terapeutul il ajuta sa identifice factorii care declanseaza supraalimentatia si sa invete cum sa lupte impotriva lor. Terapia cognitiv comportamentala implica de asemenea educatia despre nutritie, pierderea in greutate sanatoasa si tehnici de relaxare.

Psihoterapia interpersonala:
Fixeaza problemele de relatiei si interpersonale care contribuie la alimentatia compulsiva. Terapeutul ajuta la ameliorarea aptitudinilor comunicative si dezvoltarea unor relatii sanatoase cu membrii familiei si prietenii. Pe masura ce pacientul invata sa relationeze mai bine cu altii si au sustinerea familiei emotionala de care au nevoie, compulsia pentru bulimie devine mai rara si mai usor de rezistat.

Terapia comportamentala dialectica:
Combina tehnicile comportamentale cu meditatia. Invata pacientii cum sa se accepte, sa tolereze mai bine stresul si sa-si regleze emotiile. Se adreseaza atitudinilor nesanatoase despre alimentatie, forma corpului si greutate. Include sedinte de tratament individual si sedinte de tratament saptaminale in grup.

Medicatia:
Medicatia nu este un tratament pentru boala crizelor bulimice. Anumite medicamente pot fi utile in a ajuta in tratarea simptomelor bolii, ca parte a unui tratament mai larg care cuprinde terapie, sustinere profesionala si tehnici de ajutor dovedite.
Supresoarele apetitului: studiile asupra sibutraminei indica ca poate reduce numarul crizelor bulimice si promova pierderea in greutate. Efectele secundare cuprind hipertensiunea sau tahicardia, convulsiile, singerarea si sindromul serotoninic, o problema rara dar amenintatoare de viata.
Topamax: este un medicament anticonvulsivant-topiramate care poate diminua crizele bulimice si creste scaderea in greutate. Totusi poate avea efecte adverse severe incluzind oboseala, ameteala si senzatii de arsura.
Antidepresivele: cercetarile arata ca acestea pot scadea supraalimentatia la persoanele cu bulimie. Totusi studiile arata si cresterea ratelor de recadere cind medicamentele sunt intrerupte.

Strategii de a depasi boala crizelor bulimice:
Controleaza stresul: unul dintre cele mai importante aspecte ale controlului bulimiei este gasirea de moduri alternative de a face fata stresului si a altor emotii coplesitoare fara a folosi mincarea. Acestea pot cuprinde exercitii fizice, meditatia, folosirea strategiilor de relaxare senzoriala si practicarea unor exercitii simple de respiratie.
Mincati trei mese pe zi plus deserturi sanatoase: micul dejun dimineata va mobilizeaza metabolismul. Mesele sanatoase de trei ori pe zi ajuta la un metabolism alert. Ramineti la un orar stabil al meselor. Eliminarea unei mese sau un program anormal al meselor predispune la bulimie.
Evitati tentatia: este probabil sa va supraalimentati daca aveti in casa mincare fast-food, deserturi si chipsuri. Aruncati tentatia, facind ordine in frigider.
Incetati dietele: deprivarea alimentara si foamea unei diete stricte poate declansa pofte si nevoia urgenta de a supraalimenta. Mincati cu moderatie in loc sa tineti o dieta. Gasiti alimente sanatoase care sa va placa si mincati doar pina cind sunteti multumit, nu inconfortabil. Evitati eliminarea unor anumite alimente pentru ca astfel le veti dori si mai mult.
Efort fizic: nu va va ajuta sa scapati doar de greutatea in plus intr-un mod sanatos, dar lupta si impotriva depresiei, amelioreaza sanatatea generala si reduce stresul. Va poate orpi sa mincati emotional.
Luptati impotriva oboselii: in loc sa mincati ceva cind sunteti plictisiti, distrati-va. Faceti o plimbare, sunati un prieten, cititi sau pictati, gradinariti.
Nu neglijati somnul: daca sunteti obositi veti dori sa continuati sa mincati pentru a va readuce nivelul de energie dorit. Dormiti putin sau culcati-va seara mai devreme seara.
Ascultati-va corpul: invatati sa faceti diferenta dintre foamea fizica si cea emotionala. Daca ati mincat recent si nu va doare stomacul de foame, probabil nu va este cu adevarat foame. Luati-va gindul de mincare si faceti ceva interesant.
Cautati sustinere:este mai probabil sa cedati declansatorilor crizelor bulimice daca nu aveti o sustinere solida. Vorbind despre problema va ajuta, chiar si daca nu cu un profesionist. Bazati-va pe familie si prieteni, alaturati-va unui grup de sprijin si consultati pe cit posibil un specialist.