Un studiu publicat în Molecular Psychiatry de o echipă spaniolă de cercetători a explorat fundamentele neurodezvoltării în schizofrenie, folosind un model inovator bazat pe celule din neuroepiteliul olfactiv (CNEO). Această abordare a permis evaluarea directă a proceselor celulare implicate în neurodezvoltare, inclusiv proliferarea, diferențierea și organizarea sinaptică, identificând disfuncții importante ale matricii extracelulare (MEC) și ale proteinelor sinaptice asociate cu patofiziologia schizofreniei.
Schizofrenia este o tulburare cronică severă, cu debut tipic în adolescență și reducerea speranței de viață cu aproximativ 14,5 ani. Deși etiologia exactă rămâne necunoscută, este considerată o boală complexă, cu o contribuție genetică de aproximativ 80% și o patogeneză preponderent neurodezvoltată. Studiile recente sugerează că alterări precoce ale dezvoltării creierului – cum ar fi migrarea neuronală deficitară, sinaptogeneza anormală și maturizarea perturbată a rețelelor neuronale – contribuie la apariția simptomelor schizofreniei.
Autorii au folosit trei cohorte distincte:
Neurosferele au fost obținute din celule olfactive exfoliate nazal de la pacienți cu schizofrenie și martori. Acestea au fost cultivate, pasate și analizate pentru capacitatea de auto-reînnoire și dimensiuni. Ulterior, CNEO au fost diferențiate în culturi neuronale, urmate de analiză transcriptomică prin RNA-seq. Proteinele codificate de gene diferențial exprimate au fost validate atât in vitro, cât și în probe cerebrale postmortem.
Deși inițial neurosferele formate de pacienți nu au prezentat diferențe semnificative față de martori, proliferarea și creșterea lor ulterioară au fost sever afectate. La pasajul 5, neurosferele pacienților aveau un diametru cu peste 56% mai mic decât cele ale martorilor, indicând o capacitate redusă de menținere a celulelor stem neuronale.
Profilul transcriptomic al neurosferelor pacienților a evidențiat 293 gene exprimate diferențial, cu accent pe gene implicate în organizarea matricii extracelulare (COL1A2, MMP2, ADAM33). Analiza ontologică a arătat activarea căilor legate de remodelarea matricii extracelulare, dezvoltarea sistemului nervos și adeziunea celulară.
Analiza RNA-seq a neuronilor diferențiați a identificat 50 de gene exprimate diferențial, cu implicare în:
Proteinele selectate pentru validare (SCG2, L1CAM, NPTXR – downregulate; PTN și NUF2 – upregulate) au fost testate prin Western blot. Cele trei proteine sinaptice au fost semnificativ reduse în celulele SZ, în timp ce PTN și NUF2 nu au arătat diferențe semnificative la nivel proteic.
Analiza creierului postmortem a confirmat scăderi semnificative ale SCG2 (−23%), L1CAM (−29%) și NPTXR (−24%) în CPFDL la pacienții cu schizofrenie, indiferent de tratamentul antipsihotic. Această concordanță întărește validitatea modelului olfactiv și relevanța acestor proteine ca potențiali biomarkeri patologici.
S-a observat o corelație pozitivă semnificativă între L1CAM și NPTXR în CPFDL la pacienții cu schizofrenie, sugerând o rețea funcțională dereglată specifică bolii. Această relație nu a fost observată la martori. Ambele proteine sunt substraturi ale enzimelor MMP, implicate în remodelarea sinaptică și a matricii extracelulare – un posibil mecanism al disfuncției sinaptice.
Acest studiu demonstrează că:
Descoperirile susțin ipoteza neurodezvoltării anormale ca substrat al schizofreniei și oferă piste noi pentru dezvoltarea unor tratamente direcționate asupra matricii extracelulare, proteinelor sinaptice și interacțiunilor dintre acestea.
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeut