Odată cu creșterea speranței de viață, China se confruntă cu o provocare demografică majoră: îmbătrânirea accelerată a populației. În 2023, peste 296 milioane de persoane aveau 60 de ani sau mai mult, iar discriminarea persistentă față de vârstnici subminează adaptarea colectivă la această nouă realitate. Studiul publicat în Frontiers in Psychology analizează mecanismele prin care statutul socio-economic influențează anxietatea legată de îmbătrânire, integrând teoriile „Cauzelor fundamentale” și „Procesului de stres”.
Anxietatea legată de îmbătrânire afectează sănătatea mintală, bunăstarea subiectivă și percepția despre viață. Aceasta este influențată atât de factori individuali (identitate, trăsături de personalitate), cât și de factori sociali structurali (educație, venituri, poziționare socială). Studiile anterioare s-au concentrat mai ales pe aspecte micro și culturale, fără a explica suficient impactul direct și indirect al statutului socio-economic (SSE).
Cercetarea actuală propune un cadru comprehensiv pentru a analiza cum SSE influențează anxietatea față de îmbătrânire prin: stresori anticipativi (ex. îngrijorări legate de accesul la servicii medicale), stresori familiari/perso-nali (ex. boală cronică, îngrijirea unui membru al familiei) și percepțiile despre bătrânețe.
Analiza folosește datele China General Social Survey 2021, cu un eșantion valid de 2.222 de respondenți. Anxietatea a fost măsurată prin trei itemi referitori la autonomie, autoîngrijire și independență financiară, iar SSE a fost evaluat obiectiv (educație, venit) și subiectiv (așteptări de mobilitate socială).
Pentru analiza relațiilor directe, indirecte și moderatoare s-au utilizat modele de regresie liniară ierarhică (HLM) și modelare prin ecuații structurale (SEM).
Între 2010 și 2021, anxietatea financiară a scăzut semnificativ, pe fondul creșterii nivelului de trai. Celelalte dimensiuni au rămas relativ constante.
Stresorii personali (boli cronice) și familiari (îngrijirea altor persoane) cresc semnificativ anxietatea. De asemenea, îngrijorarea privind accesul la servicii medicale are un efect major. Percepțiile negative despre vârstnici („bătrânii sunt o povară”) cresc nivelul de anxietate.
Educația și venitul influențează anxietatea prin stresori și percepții. Educația reduce stresorii și îmbunătățește percepțiile; venitul reduce stresul personal și contribuie la atitudini mai pozitive. Așteptările de mobilitate socială scad anticiparea negativă a riscurilor viitoare.
Doar educația a fost semnificativ moderată pozitiv de nivelul de marketizare: în regiunile cu dezvoltare economică mai mare, educația are un efect mai puternic de reducere a anxietății.
În zonele rurale, efectele statutului socio-economic obiectiv (educație, venit) sunt nesemnificative, dar așteptările subiective contează mai mult. Accesul limitat la resurse explică în parte acest fenomen. În schimb, în mediul urban, SSE are efecte clare. Participarea în mai multe sisteme de asigurare socială reduce anxietatea, mai ales la sate.
Studiul demonstrează că anxietatea față de îmbătrânire nu este doar o reacție psihologică individuală, ci este modelată profund de inegalitățile sociale. Statutul socio-economic influențează percepțiile, stresorii și resursele de adaptare. Intervențiile de politici sociale ar trebui:
Într-o societate aflată în transformare rapidă, înțelegerea anxietății față de îmbătrânire ca fenomen socio-structural devine esențială pentru a asigura o îmbătrânire sănătoasă, echitabilă și activă.
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeut