Durerea cronică este adesea asociată cu simptome de depresie și anxietate, iar această comorbiditate duce la agravarea suferinței, scăderea aderenței la tratament și risc crescut de utilizare problematică a opioidelor. Studiul publicat în Nature Neuroscience investighează dacă o singură doză de psilocibină poate reduce simultan durerea cronică și manifestările anxio-depresive, prin testarea pe două modele experimentale de rozătoare.
Regiunile cerebrale implicate atât în durere, cât și în dispoziție, cum sunt cortexul cingulat anterior, amigdala și insula, prezintă dizfuncții comune. În durerea cronică, cortexul cingulat anterior este frecvent hiperactiv, ceea ce amplifică dimensiunea emoțională și atențională a durerii. Psilocibina, un compus psihedelic derivat din ciuperci, se transformă în organism în psilocină, care acționează pe receptorii serotoninergici (în special 5-HT2A și 5-HT1A). Studiile recente sugerează că această substanță poate avea efecte analgezice și antidepresive, însă până acum nu a fost evaluată riguros în contextul durerii cronice persistente.
Cercetătorii au folosit două modele de durere cronică la șoareci:
După instalarea hipersensibilității mecanice persistente, animalele au primit o doză unică de psilocibină (0,5 mg/kg, intraperitoneal). Ulterior au fost evaluate atât reacțiile la stimuli dureroși, cât și comportamentele de tip anxios-depresiv (testul labirint plus înălțat, câmp deschis, casetă luminoasă/întunecată, test de înot forțat și test de suspensie a cozii).
De asemenea, au fost incluse experimente suplimentare pentru a identifica locul de acțiune al psilocinei și rolul specific al receptorilor serotoninergici 5-HT2A și 5-HT1A.
O singură administrare de psilocibină a produs reversia completă a hipersensibilității mecanice în ambele modele (SNI și CFA), efect observat atât la femele, cât și la masculi. Ameliorarea durerii a persistat cel puțin 12 zile, indicând un efect de lungă durată.
Șoarecii cu durere cronică prezentau comportamente anxio-depresive marcate și deficite motorii. Tratamentul cu psilocibină a normalizat comportamentele afective și a îmbunătățit performanța motorie, în paralel cu reducerea durerii.
Prin testul de preferință condiționată, animalele au demonstrat o asociere pozitivă cu contextul legat de administrarea psilocibinei, ceea ce sugerează că efectul analgezic a fost perceput ca benefic.
Administrarea locală a psilocinei direct în cortexul cingulat anterior a reprodus efectele analgezice și antidepresive, în timp ce administrarea la nivel spinal nu a avut efecte. Imagistica calciului a arătat că psilocina normalizează hiperactivitatea neuronală din cortexul cingulat anterior asociată durerii cronice.
Blocarea receptorilor 5-HT2A sau 5-HT1A a anulat complet efectele psilocibinei, demonstrând că ambele subtipuri de receptori sunt necesare pentru inducerea efectului terapeutic. Stimularea izolată a unuia singur sau chiar combinarea unor agoniști compleți nu a reprodus eficiența psilocibinei, ceea ce sugerează că activitatea sa de agonist parțial este esențială pentru echilibrul funcțional.
Rezultatele arată că psilocibina are potențialul de a acționa ca un tratament multimodal, reducând atât durerea cronică, cât și tulburările emoționale asociate. Efectele rapide și durabile par să fie mediate de modularea activității neuronale din cortexul cingulat anterior, o regiune cheie în integrarea durerii și emoțiilor. Mecanismul implică activarea simultană a receptorilor 5-HT2A și 5-HT1A, ceea ce favorizează recalibrarea activității neuronale și restabilirea echilibrului excitator-inhibitor.
Aceste date preclinice susțin ideea că psilocibina ar putea deveni o terapie inovatoare pentru pacienții cu durere cronică și comorbiditate anxio-depresivă, însă studiile clinice sunt necesare pentru a confirma eficiența și siguranța la oameni, precum și pentru a determina dozele optime.
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeut