Câinii ca sprijin emoțional autentic: relațiile om-câine reflectă structura complexă a relațiilor umane

Un nou studiu publicat în aprilie 2025 în Scientific Reports analizează în ce măsură relațiile dintre oameni și câinii lor pot fi evaluate folosind aceleași scale multidimensionale de suport social aplicate relațiilor umane. Cercetătorii propun că legătura om-câine nu este doar una afectivă sau de îngrijire, ci o relație complexă, comparabilă cu cea dintre părinți și copii sau cu relațiile de prietenie apropiată.

Context

Studiul pornește de la conceptul câinilor ca „alți sociali optim discrepantți” – suficient de asemănători cu oamenii pentru a oferi confort emoțional, dar lipsiți de riscurile emoționale ale judecății sociale, frecvente în relațiile umane. Etichete precum „membru al familiei” sau „copil de blană” pot fi prea simpliste pentru a descrie complexitatea reală a legăturii emoționale dintre om și câine.

Despre studiu

Cercetătorii au analizat date de la 717 de proprietari de câini, colectate în două perioade (2011–2013 și 2022–2023). Participanții au evaluat relațiile lor cu câinele preferat și cu patru persoane apropiate: un copil, un partener romantic, cel mai bun prieten și o rudă apropiată. Pentru evaluare, s-a folosit o versiune adaptată a Network of Relationships Inventory – Social Provision Version (NRI-SPV), care include 13 dimensiuni relaționale, printre care: Companie, Îngrijire, Intimitate, Sprijin Fiabil și Conflict.

Au fost analizate diferențele demografice (vârsta, sexul, statutul parental, vârsta câinelui), iar validitatea și consistența internă au fost confirmate statistic. Efectele au fost măsurate prin teste Wilcoxon și coeficienți de corelație Spearman.

Rezultate

• Câinii au obținut scoruri mai mari decât rudele apropiate și prietenii în ceea ce privește compania, afecțiunea și suportul perceput.

• În comparație cu partenerii romantici, câinii au fost percepuți ca fiind mai fiabili și mai afectuoși, deși au obținut scoruri mai mici la intimitate.

• Copiii au fost singurii parteneri umani care s-au apropiat ca nivel de sprijin emoțional de câini, în special în ceea ce privește îngrijirea și alinarea.

• Nivelurile de conflict au fost semnificativ mai scăzute în relația cu câinele față de toate celelalte relații umane, cu excepția celor cu prietenii foarte apropiați.

• Câinii au fost percepuți ca având o dinamică de putere asimetrică, proprietarii fiind evident în control – similar relației cu un copil.

• Rasele de câini cu trăsături infantile (ochi mari, față rotundă) au fost asociate cu un nivel crescut de îngrijire din partea stăpânilor – fenomen cunoscut drept efectul „schema bebelușului”.

• Participanții fără copii au raportat un nivel mai ridicat de companie și afecțiune în relația cu câinele.

• Câinii mai tineri (puii) au generat mai multă îngrijire și un sentiment mai accentuat de control, iar câinii mai în vârstă erau percepuți ca parteneri mai fiabili.

Concluzii

Acest studiu confirmă că relația om-câine poate fi caracterizată cu ajutorul acelorași instrumente psihosociale utilizate în relațiile interumane. Câinii oferă o combinație unică de afecțiune, loialitate și absență a conflictului, poziționându-se ca „ancore sociale cu întreținere redusă”. Relațiile cu câinii nu înlocuiesc sprijinul uman, ci îl completează, reflectând adesea calitatea relațiilor interumane existente.

Aceste descoperiri susțin necesitatea unei perspective mai nuanțate asupra animalelor de companie – nu doar ca „animale” sau „membri ai familiei”, ci ca parteneri afectivi cu roluri psihosociale clare în viața umană. Cercetătorii propun folosirea scalelor validate în studierea relațiilor interspecifice și investigarea viitoare a impactului câinilor în contexte sociale mai largi.