Abilitatea creierului de a se sincroniza cu tonul și intonația vorbirii influențează modul în care este procesat limbajul, conform unui studiu recent din cadrul centrului de cercetare BCBL, ale cărui rezultate ar putea favoriza dezvoltarea de activități mai eficiente de antreare a creierului pentru a evita anumite tulburări ca dislexia. Cercetările anterioare arată că sistemul nervos este capabil să-și ajusteze natural frecvența undelor cerebrale în funcție de oscilațiile sau ritmul a ceea ce percepe urechea, dar nu se cunoștea și efectul sincronizării creierului în regiunile asociate direct cu procesarea limbajului.
Studiul recent a vizat acest aspect prin
analizarea sincronizării creierului la un grup de 72 indivizi.
Rezultatele experimentului au arătat că
sincronizarea vorbirii este mai intensă când creierul percepe sunete de frecvențe reduse ale accentului, tonului sau intonației. De asemenea, sincronizarea este un rezultat al activității din aria lui Broca, localizată în lobul frontal din emisfera stângă.
Cercetări anterioare au arătat că în cazul copiilor cu
dislexie, este o sincronizare deficitară în această regiune.
Astfel, se pare că intervențiile terapeutice axate pe învățarea limbajului pot fi introduse în copilărie prin simularea componentelor auditive de frecvențe reduse.
Sursa:
Science Daily