Creierul, încrederea și minciuna: Cum influențează prietenia percepția adevărului

Un studiu realizat la North China University of Science and Technology și publicat în JNeurosci a investigat, prin neuroimagistică avansată, cum relațiile interpersonale influențează modul în care detectăm sau credem o minciună, în special în contexte de câștig sau pierdere.
Judecarea onestității presupune integrarea unor indicii sociale complexe, evaluarea intențiilor interlocutorului și estimarea consecințelor. Relația socială cu sursa informației joacă un rol esențial, însă puține studii au investigat direct modul în care apropierea dintre persoane modelează procesele neuronale implicate în detectarea minciunii. Întrebarea-cheie este dacă încrederea funcționează diferit când informația vine de la un prieten față de un străin.

Despre studiu

Studiul a inclus 66 de adulți sănătoși, organizați în perechi care interacționau prin ecrane, în condiții controlate. Fiecare mesaj schimbat avea consecințe financiare simulate – un câștig sau o pierdere pentru ambii participanți. Cercetătorii au folosit hiperscanarea prin spectroscopie funcțională în infraroșu apropiat (hyperscanning fNIRS) pentru a măsura sincronizarea activității cerebrale între parteneri, observând ce regiuni neuronale se activează în timpul acestor interacțiuni.

Rezultate

Mai vulnerabili la minciuni în contexte de câștig

• Participanții erau mai predispuși să creadă informații false în situații de câștig potențial, reflectând o activare crescută în regiuni asociate recompensei și evaluării riscurilor.
• Structuri precum cortexul orbitofrontal (implicat în procesarea recompensei) și cortexul prefrontal dorsolateral (implicat în evaluarea riscurilor) au fost activate semnificativ în aceste contexte.

Prietenia schimbă dinamica cerebrală a încrederii

• În perechile de prieteni, activitatea cerebrală s-a sincronizat semnificativ mai mult decât în perechile de străini.
• Sincronizarea neurală interindividuală (INS – interpersonal neural synchrony) a fost diferită în funcție de context:
• În scenariile de câștig, INS a crescut în cortexul orbitofrontal.
• În scenariile de pierdere, sincronizarea a crescut în cortexul prefrontal dorsolateral.

INS, predictor al minciunii de succes

• Folosind modele de regresie și învățare automată, cercetătorii au prezis cu o acuratețe de 86,66% dacă un participant va fi păcălit, doar analizând sincronizarea activității cerebrale între cei doi indivizi.
• INS s-a dovedit a fi un predictor superior față de măsurători unice ale creierului individual.

Concluzii

Studiul evidențiază două concluzii majore:

• Minciunile care promit câștig sunt mai ușor crezute, în special când vin de la persoane apropiate.
• Relația interpersonală schimbă felul în care procesăm informația, reducând vigilența și favorizând un stil de procesare orientat spre relație, mai puțin critic.

Descoperirea sincronizării neuronale ca marker pentru înșelare oferă o nouă perspectivă neuroștiințifică asupra încrederii și riscului social. Aceste date pot avea implicații pentru domenii precum managementul riscului, inteligența artificială socială și psihologia relațiilor interpersonale.