Creștere accelerată a utilizării pe termen lung a antidepresivelor în rândul tinerilor din Australia

Un studiu realizat în Australia și publicat în revista Pharmacaoepidemiology and Drug Safety Journal a analizat, folosind date din Pharmaceutical Benefits Scheme (PBS), evoluția utilizării antidepresivelor între anii 2014 și 2023. Cercetarea arată că, în această perioadă, utilizarea antidepresivelor pe termen lung a crescut în toate grupele de vârstă, în special la tinerii între 10 și 24 de ani, ceea ce ridică întrebări importante privind adecvarea prescripțiilor și implementarea strategiilor de deprescriere.
Antidepresivele sunt medicamente prescrise în principal pentru gestionarea depresiei moderate sau severe, dar și pentru tulburări de anxietate sau atacuri de panică. Utilizarea lor depășește însă adesea indicațiile aprobate, numeroase studii arătând o proporție semnificativă de prescripții off-label. Durata recomandată a tratamentului, conform ghidurilor clinice, este de 6–12 luni după remiterea simptomelor, cu prelungire doar în cazurile cu risc crescut de recurență. În practică însă, utilizarea pe termen lung – definită ca utilizare de peste 1 an – este în creștere la nivel internațional.

Persistența tratamentului antidepresiv este influențată de factori legați atât de pacient, cât și de clinicieni: teama de recădere, dificultăți în gestionarea sevrajului, lipsa strategiilor de coping sau absența consultațiilor periodice pot conduce la menținerea terapiei fără o justificare clinică precisă. În plus, utilizarea îndelungată este asociată cu riscuri precum simptome de sevraj, efecte adverse cumulative și creșterea costurilor sistemului medical.

În Australia, literatura era limitată în ceea ce privește caracterizarea pe termen lung a utilizării antidepresivelor. Studiul de față își propune să completeze acest gol prin evaluarea evoluției utilizării antidepresivelor în ultimul deceniu și prin identificarea profilului utilizatorilor care rămân în tratament peste un an.

Despre studiu

Designul cercetării și sursa de date

Analiza s-a bazat pe un eșantion reprezentativ de 10% din datele PBS, incluzând informații despre prescripții, coduri ATC, date de naștere și sex. Au fost incluși utilizatorii cu vârsta minimă de 10 ani, iar medicamente precum amitriptilina sau bupropionul au fost excluse pentru a evita confundarea cu prescripțiile pentru alte patologii. Antidepresivul a fost considerat utilizat pe termen lung atunci când pacientul a avut tratament continuu timp de cel puțin 365 de zile, cu o pauză maximă admisă de 60 de zile între eliberări.

Definiții operaționale utilizate

• Utilizator anual – persoana care ridică cel puțin o rețetă într-un an calendaristic.
• Utilizator pe termen lung – persoana cu utilizare continuă ≥365 zile, cu pauze ≤60 zile.
• Utilizator nou – pacientul care nu a ridicat un antidepresiv în ultimele 365 zile.
• Tentativă aparentă de reducere a dozei – scădere a cantității totale eliberate, exprimată în unități DZD (doză zilnică definită), între două eliberări consecutive.

Analize statistice

Au fost calculate prevalența, incidența și prevalența utilizării pe termen lung raportate la 1.000 de locuitori, folosind datele demografice oficiale. Au fost realizate analize stratificate pe vârste, sexe și clase de antidepresive, precum și o analiză de sensibilitate variind intervalul permis între eliberări (15–180 zile). Durata medie a tratamentului a fost estimată prin raportul prevalență/incidență, dat fiind că datele disponibile prezentau cenzurare stângă și dreaptă.

Rezultate

1. Prevalența și incidența utilizării antidepresivelor

Prevalența utilizatorilor de antidepresive a crescut de la 107,7/1.000 locuitori în 2014 la 130,6/1.000 în 2022. În 2023 a fost înregistrată o ușoară scădere la 128,8/1.000. Incidența a variat moderat, crescând până în 2021 (32,4/1.000), apoi scăzând în 2023 la nivelul din 2014 (29,4/1.000). Proporția utilizatorilor noi printre cei prevalenți a scăzut constant, ajungând la cel mai redus nivel în 2023: 22,9%.

2. Evoluția utilizării pe termen lung

Prevalența utilizării pe termen lung a crescut de la 66,1/1.000 în 2014 la 85,6/1.000 în 2022. Femeile au avut constant rate mai mari decât bărbații pe tot parcursul studiului. Creșteri au fost observate în toate grupele de vârstă, însă tendințele cele mai pronunțate au fost la tineri:

• 10–24 ani: creștere relativă de 110% a prevalenței utilizării pe termen lung;
• 25–39 ani: creștere de 37%;
• ≥75 ani: cea mai mare proporție de utilizatori pe termen lung în 2023 – 76,7%.

În rândul tinerilor 10–24 ani, utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei a crescut de la 68,8% la 79,5% în 2023.

3. Durata medie a tratamentului

Durata medie a tratamentului a crescut în toate categoriile de vârstă. Cel mai pronunțat avans a fost înregistrat tot la grupa 10–24 ani, unde durata medie a crescut cu 56%, atingând 2,17 ani în 2023.

4. Tentativele de reducere a dozei

Procentul anual de utilizatori pe termen lung care au prezentat indicii de reducere a dozei a rămas stabil (17,9% în 2014 vs. 17,83% în 2023). Ușoare creșteri au fost identificate doar în categoriile 40–54 și 55–74 ani, în timp ce celelalte grupe au înregistrat scăderi discrete.

Interpretare

Rezultatele indică o creștere constantă a utilizării antidepresivelor pe termen lung în Australia, neînsoțită însă de schimbări majore în recomandările ghidurilor clinice. Această discrepanță sugerează existența unor factori practici și comportamentali care mențin terapia, precum teama clinicianului de recădere sau preocupările legate de sevraj, dar și lipsa unor strategii eficiente de deprescriere.

În plus, analiza indică o problemă emergentă în rândul tinerilor. Creșterea de peste 100% a utilizării pe termen lung la grupa 10–24 ani, precum și creșterea duratei medii a tratamentului, sugerează fie o incidență mai mare a tulburărilor afective, fie o dependență structurală de tratament farmacologic. Factori precum presiunea socială, utilizarea intensă a rețelelor sociale, impactul pandemiei COVID-19 și accesul extins la telemedicină pot contribui la aceste tendințe. Există, de asemenea, riscul ca inițierea tratamentului să fie uneori prea rapidă sau insuficient corelată cu alternative psihoterapeutice.

Combinarea creșterii duratei tratamentului cu stabilitatea procentului de reduceri aparente ale dozelor sugerează că deprescrierea rămâne rar implementată. Utilizarea instrumentelor analitice moderne, precum algoritmi de stratificare a riscului sau modele predictive, ar putea susține clinicienii în identificarea pacienților potriviți pentru deprescriere.

Limitări

Analiza se bazează pe date de eliberare, nu pe doze efective sau indicații clinice. Lipsa informațiilor despre doză a impus utilizarea DZD ca proxy, ceea ce poate supraestima reducerea reală a dozelor. Estimarea duratei tratamentului prin raportul prevalență/incidență este influențată de cenzurarea datelor, iar definiția continuității tratamentului depinde de intervalul de 60 de zile ales ca prag.

Concluzii

Utilizarea antidepresivelor pe termen lung este în creștere, iar tinerii reprezintă grupul cu cea mai rapidă expansiune. Lipsa unor progrese în deprescriere și dependența crescândă de tratamente îndelungate sugerează necesitatea reevaluării practicilor de prescriere, a promovării intervențiilor non-farmacologice și a dezvoltării unor instrumente tehnologice inovatoare pentru gestionarea deprescrierii.