Cum se formează lipsa de încredere în sine? Roluri distincte ale anxietății și genului în evaluarea performanței

Un studiu realizat la instituții academice internaționale și publicat în revista Psychological Medicine la data de 15 ianuarie 2026 a analizat modul în care simptomele de anxietate și genul influențează formarea încrederii în propriile decizii. Cercetarea arată că, deși ambele sunt asociate cu niveluri mai scăzute de încredere, mecanismele cognitive și computaționale care stau la baza acestui fenomen sunt fundamental diferite.

Rezumat – ideile principale

• Lipsa de încredere asociată anxietății se accentuează pe măsură ce crește timpul alocat reflecției post-decizionale.

• Lipsa de încredere asociată genului feminin se atenuează atunci când persoanele își iau mai mult timp pentru a-și evalua performanța.

• Modelarea computațională arată că:

  • Anxietatea implică acumularea progresivă de dovezi negative despre propria performanță.

  • Diferențele de gen reflectă în principal criterii inițiale mai stricte pentru raportarea încrederii, care pot fi corectate prin introspecție suplimentară.

• Rezultatele sugerează strategii diferite de reducere a lipsei de încredere, adaptate sursei acesteia.

Context

Încrederea în propriile decizii reprezintă o componentă esențială a metacogniției, adică abilitatea de a evalua corect propria performanță cognitivă. Numeroase studii au demonstrat că nivelul de încredere raportat nu reflectă exclusiv performanța obiectivă, ci este influențat de factori individuali precum anxietatea, sexul biologic, vârsta sau trăsături psihologice transdiagnostice.

Datele existente arată că:

• Simptomele anxioase și depresive sunt asociate cu încredere scăzută, independent de performanță.

• Trăsăturile compulsive sunt frecvent corelate cu încredere excesivă.

• Femeile raportează, în medie, niveluri mai reduse de încredere decât bărbații, chiar în condiții de performanță similară.

Rămânea însă neclar dacă lipsa de încredere observată în aceste contexte are o origine cognitivă comună sau dacă reflectă mecanisme distincte.

Despre studiul actual

Design și participanți

Autorii au analizat patru seturi mari de date provenite din studii publicate anterior, care au inclus inițial 1.647 participanți recrutați online. După aplicarea criteriilor de excludere (timpi de răspuns extremi, lipsa variabilității în evaluările de încredere), analiza finală a inclus 1.447 participanți.

Sarcini cognitive

Participanții au efectuat sarcini de tip alegere forțată cu două alternative, incluzând:

• Sarcini de discriminare perceptivă.

• Sarcini de memorie de lucru vizuală.

După fiecare decizie, participanții au raportat nivelul de încredere în răspunsul lor, fie pe o scală continuă (0–100%), fie pe scale discrete. A fost măsurat precis timpul de răspuns pentru evaluarea încrederii, interpretat ca durată a procesării metacognitive post-decizionale.

Măsurarea anxietății și a genului

• Anxietatea a fost evaluată prin chestionare validate, inclusiv Generalized Anxiety Disorder – 7 itemi sau scoruri transdiagnostice standardizate.

• Genul a fost auto-raportat (bărbat/femeie), cu excluderea unui număr foarte mic de participanți non-binari din analizele specifice.

Abordare computațională

Cercetătorii au dezvoltat un model dinamic de acumulare a dovezilor (drift–diffusion), extins pentru a descrie nu doar luarea deciziei, ci și formarea încrederii după decizie.

Modelul a permis separarea a patru componente cheie:

• Eficiența metacognitivă dinamică (raportul dintre acumularea de dovezi înainte și după decizie).

• Distorsiune acumulativă: acumularea progresiv negativă de dovezi despre propria performanță.

• Distorsiune aditivă: prag inițial mai ridicat pentru raportarea unui nivel mare de încredere.

• Distorsiune multiplicativă: transformare mai lentă a dovezilor în certitudine subiectivă.

Rezultate

Analize comportamentale

• Simptomele de anxietate au fost asociate cu niveluri semnificativ mai scăzute de încredere raportată (p ≈ 2 × 10⁻¹¹).

• Femeile au raportat, în medie, o încredere mai redusă decât bărbații (p ≈ 0,025), în absența unor diferențe relevante de performanță.

Dinamica temporală a lipsei de încredere

• În cazul anxietății, diferențele de încredere dintre persoanele cu scoruri mici și mari au crescut odată cu prelungirea timpului de reflecție.

• În cazul genului, diferențele inițiale de încredere s-au redus progresiv pe măsură ce timpul de evaluare post-decizională a crescut.

Rezultate din modelarea computațională

• Anxietatea s-a asociat cu:

  • acumulare negativă de dovezi despre performanță (distorsiune acumulativă);

  • criterii mai stricte pentru raportarea încrederii (distorsiune aditivă);

  • eficiență metacognitivă mai redusă.

• Genul feminin s-a asociat exclusiv cu:

  • criterii inițiale mai ridicate pentru exprimarea încrederii,

  • fără dovezi de acumulare negativă progresivă sau de reducere a eficienței metacognitive.

Concluzii

Acest studiu arată că lipsa de încredere nu este un fenomen unitar, chiar dacă se manifestă similar la nivel comportamental.

• În anxietate, reflecția prelungită pare să favorizeze ruminația și evaluările negative ale performanței, accentuând lipsa de încredere.

• În cazul diferențelor de gen, reflecția suplimentară permite integrarea mai fidelă a dovezilor despre performanță, reducând un bias inițial și îmbunătățind acuratețea metacognitivă.

Prin identificarea unor mecanisme computaționale distincte, studiul oferă o bază solidă pentru dezvoltarea unor intervenții diferențiate, adaptate cauzei lipsei de încredere – fie ea legată de sănătatea mintală sau de factori socio-cognitivi.