Cum vorbim cu noi înșine: Studiu despre auto-discursul cotidian și efectele sale asupra emoțiilor

Un articol publicat în noiembrie 2025 în revista Scientific Reports de o echipă de cercetători de la University of Michigan a investigat auto-discursul (self-talk) în viața de zi cu zi. Studiul, intitulat “The frequency, form, and function of self-talk in everyday life”, a urmărit modul în care oamenii vorbesc cu ei înșiși în diferite situații cotidiene și cum aceste forme de auto-discurs se leagă de trăsături de personalitate precum narcisismul și distresul emoțional.

Context

Auto-discursul este o formă frecventă de comportament uman, utilizată pentru autoreglarea emoțională și comportamentală. Studiile de laborator anterioare au arătat că atunci când oamenii vorbesc cu ei înșiși la persoana a treia sau își folosesc numele propriu (așa-numitul auto-discurs distanțat), aceștia reușesc să își gestioneze mai bine emoțiile și să-și orienteze comportamentele spre atingerea obiectivelor.

De exemplu, în situații stresante sau competitive, formulările de tipul „Tu poți face asta” sau „Andrei, calmează-te și gândește rațional” pot ajuta la crearea unei distanțe psihologice față de emoția intensă. În schimb, auto-discursul imersat (la persoana întâi, de tipul „Sunt nervos” sau „Nu pot face asta”) tinde să reflecte implicare emoțională directă.

Totuși, majoritatea studiilor anterioare au fost realizate în condiții de laborator controlate, ceea ce lasă neclară frecvența și funcția auto-discursului în mediul natural, în viața de zi cu zi. În plus, puține cercetări au comparat direct cele două forme – distanțată versus imersată – în contexte cotidiene.

Despre studiul actual

Echipa condusă de Schertz și Kross a utilizat o metodă de evaluare ecologică momentanee (EMA), pentru a surprinde în timp real cum, când și de ce oamenii se angajează în diferite forme de auto-discurs.

Participanți și designul studiului:

• 208 participanți (predominant studenți universitari din Statele Unite);

• Date colectate între 2017–2018;

• Studiul a cuprins trei faze:

• Faza de bază: participanții au completat chestionare privind distresul emoțional și narcisismul și au fost instruiți să recunoască diferența dintre auto-discursul imersat („eu”) și distanțat („tu” sau numele propriu).

• Faza EMA (14 zile): participanții au primit cinci mesaje text zilnic, fiecare solicitând completarea unui mini-chestionar. În fiecare moment de raportare, participanții au indicat dacă au trăit recent una sau mai multe dintre următoarele situații:

  • sentiment de auto-critică;

  • încercarea de ameliorare emoțională (să se simtă mai bine);

  • pregătirea pentru acțiune sau discurs (de exemplu, un interviu sau o conversație importantă);

  • satisfacție de sine (simțindu-se mândri sau mulțumiți de ei înșiși).

  Pentru fiecare context, participanții au raportat dacă au folosit auto-discurs imersat, distanțat sau deloc.

• Faza finală: debriefing și compensare financiară.

În total, 12.966 de chestionare au fost completate, generând 20.646 situații analizabile.

Rezultate

1. Frecvența și distribuția formelor de auto-discurs:

• Auto-discursul imersat a fost utilizat în 43,2% din situații.

• Auto-discursul distanțat a fost raportat în 14,5% din situații.

• În 42,3% din cazuri, participanții nu au folosit niciun tip de auto-discurs.

Astfel, forma imersată a fost mult mai comună decât cea distanțată. Doar 2% dintre participanți nu au folosit niciodată auto-discurs imersat, iar 18% nu au folosit niciodată forma distanțată.

2. Situațiile cele mai frecvente:

• Auto-discursul distanțat a apărut mai des în contexte auto-critice și în cele în care participanții încercau să se simtă mai bine.

• În schimb, situațiile de pregătire (pentru acțiune sau discurs) au avut cea mai mică frecvență de auto-discurs distanțat (≈16%), deși tocmai acestea au fost singurele în care această formă a avut efecte emoționale pozitive.

3. Stabilitatea individuală:

• Utilizarea auto-discursului distanțat a fost mai stabilă (cu o deviație standard medie de 0,13) decât cea a formei imersate (SD = 0,21).

• Acest lucru sugerează că distanțarea verbală este mai degrabă un tipar de personalitate (trăsătură consistentă), în timp ce discursul imersat variază mai mult în funcție de context și de dispoziția momentului.

4. Efectele asupra dispoziției:
Analizele longitudinale, ajustate pentru afectul anterior, au arătat că:

• Auto-discursul distanțat a fost asociat cu o creștere ușoară, dar semnificativă statistic a afectului pozitiv (d ≈ 0,09) doar în situațiile de pregătire;

• Nu au existat efecte similare în contexte auto-critice, de reglare emoțională sau de satisfacție de sine.

5. Relația cu trăsăturile de personalitate:
Contrar ipotezelor, narcisismul și distresul emoțional nu s-au corelat semnificativ cu frecvența, stabilitatea sau eficiența formelor de auto-discurs. Acest rezultat sugerează că tendințele de a vorbi cu sine sunt larg distribuite în populație și nu depind de aceste trăsături psihologice.

Concluzii și implicații

Autorii au concluzionat că:

• Auto-discursul este omniprezent, fiind folosit în peste 60% dintre situațiile raportate.

• Forma imersată predomină, dar forma distanțată este mai stabilă și pare să aibă beneficii emoționale selective, în special în contexte de pregătire pentru performanță.

• Lipsa de efect în alte situații ar putea reflecta faptul că distanțarea spontană din viața cotidiană este mai superficială decât cea indusă experimental în laborator.

Implicații teoretice:

• Rezultatele susțin ideea că distanțarea psihologică are valoare adaptativă, dar apare rar spontan.

• Lipsa corelațiilor cu trăsăturile de personalitate indică faptul că auto-discursul ar putea fi un mecanism universal de autoreglare, nu specific anumitor profiluri psihologice.

Limite ale studiului:

• Datele sunt bazate exclusiv pe auto-raportări, susceptibile de bias subiectiv.

• Lipsa măsurilor comportamentale obiective și a informațiilor demografice (vârsta, genul) limitează generalizarea.

Direcții viitoare:
Autorii propun ca cercetările ulterioare să exploreze:

• diferențele culturale și lingvistice în folosirea auto-discursului;

• originea dezvoltării auto-discursului în copilărie;

• intervenții de instruire pentru a crește utilizarea auto-discursului distanțat ca strategie de reglare emoțională.