De ce tratamentul standard pentru tulburarea bipolară nu funcționează pentru majoritatea pacienților?

Un nou studiu, publicat în revista Molecular Psychiatry, arată că activarea scăzută a unei gene numită LEF1 perturbă funcția neuronală obișnuită și promovează hiperexcitabilitatea în celulele creierului. Lucrarea ar putea avea ca rezultat o nouă țintă de medicamente pentru tulburarea bipolară, precum și un biomarker pentru lipsa de reacție la litiu.
Litiul, considerat standardul de aur pentru tratarea tulburării bipolare, este ineficient în tratamentul afecțiunii la aproximativ 70% dintre pacienți. Din acest motiv, eventualele schimbări de dispoziție debilitante ar putea să le pună viața în pericol celor cu tulburare bipolară. Cercetătorii au fost interesați să descopere mecanismele moleculare din spatele rezistenței la litiu. „Am constatat că LEF1 era deficitar în neuronii derivați de la cei care nu răspundeau la tratament. Am fost încântați să vedem că este posibil să se crească LEF1 și genele sale dependente, făcând este o nouă țintă pentru intervenția terapeutică în tulburarea bipolară.”, spune Renata Santos, co-prim autor al studiului.

Studiul se bazează pe descoperirile anterioare ale echipei, care au raportat că neuronii persoanelor cu tulburare bipolară care nu răspund la litiu sunt mai mari, sunt mai ușor stimulați sau hiperexcitabili și au un flux de potasiu crescut. Anchetatorii au analizat o serie de gene și am remarcat că gena LEF1 a fost una dintre cele mai diferite la cei care nu au răspuns la tratament.

În mod normal, gena LEF1 joacă un rol decisiv în funcția neuronală, prin asocierea cu o altă proteină, numită beta-catenină. Împerecherea activează de obicei alte gene care reglează nivelul de activitate neuronal. În neuronii de control sau care răspund, litiul permite beta-cateninei să se asocieze cu LEF1. Dar la persoanele care nu răspund la tratament, litiul este ineficient, deoarece nivelurile LEF1 sunt prea mici pentru ca împerecherea să aibă loc, deci nu există o reglementare a activității celulare.

Conform cercetătorilor, LEF1 poate fi o posibilă țintă pentru terapia medicamentoasă. LEF1 poate ajuta, de asemenea, cercetătorii să dezvolte un test de screening pentru receptivitate. În prezent, clinicienii pot stabili dacă un pacient răspunde la litiu administrând un curs complet de tratament, care ar putea dura un an. Acum, activitatea redusă a LEF1 poate fi un indicator că un pacient nu va răspunde la litiu, permițând un mod mai rapid și mai eficient de abordare a terapiei.

sursa: Science Daily