Depresia a fost asociată cu reducerea aderenței la tratamentul antidiabetic la adolescenți

Independent de caracteristicile clinice și sociodemografice, majoritatea pacieților tineri care prezentau simptome ale depresiei la momentul diagnosticării cu diabet zaharat au manifestat și o aderență scăzută la terapia antidiabetică, potrivit rezultatelor unui studiu publicat în jurnalul științific Diabets Care.

La studiu au participat 699 de adolescenți cu un status socioeconomic scăzut și vârstele între 10 și 17 ani, cu debut recent al diabetului zaharat tip 2. Aceștia au aderat în proporție de peste 80% la terapia cu metformin, cel puțin 8 săptămâni, echivalente perioadei de run-in. Perioada de run-in este specifică la începutul unui studiu clinic, urmând după intervalul stabilit a se institui 3 strategii diferite de tratament:

• administrarea monoterapiei cu metformin;
• asocierea terapeutică a metforminului cu rosiglitazonă;
• combinația dintre terapia farmacologică cu metformin și un program intensiv pentru optimizarea dietei și a stilului de viață.

Cercetătorii au remarcat o reducere a aderenței în decursul timpului, ajungând la 72% după 2 luni, respectiv 56% după 48%. De asemenea, s-a apreciat faptul că majoritatea participanților cu aderența scăzută la tratament au manifestat simptome clinice depresive la începutul studiului (18%) comparativ cu cei 12% necooperanți în privința tratamentului, dar care nu au prezentat suspiciuni pentru depresie.

Aderența la tratament a fost de asemenea asociată pozitiv cu ameliorarea sensibilității la insulină consecutivă eficienței tratamentului.

Prezența simptomatologiei depresive și progresia patologiei în ciuda tereapiei antidiabetice au acționat sinergic, determinând ratele scăzute de aderare pe termen lung la tratement și succes terapeutic. Prin urmare, psihoterapia și consilierea motivațională ar putea fi esențiale în managementul terapeutic al diabetului zaharat tip 2, în special la adolescenți.