Depresia la adulți: noile recomandări pun accentul pe discuțiile medic–pacient, nu pe screeningul sistematic

Un nou ghid publicat de Canadian Task Force on Preventive Health Care în 2025 actualizează recomandările privind screeningul pentru depresie la adulți. Acest ghid se bazează pe o revizuire sistematică riguroasă a dovezilor clinice și vizează practica în îngrijirea primară.
Depresia este o afecțiune medicală frecventă, cu impact major asupra funcționării sociale și profesionale. În Canada, prevalența pe parcursul vieții a tulburării depresive majore la populația generală fără tulburare bipolară a fost estimată în 2012 la 9,9%, iar în 2022 a crescut la 14,0%. Prevalența pe 12 luni a crescut de la 4,7% la 7,6%. Această creștere a fost mai accentuată în rândul femeilor și al grupurilor vulnerabile, cum ar fi populațiile indigene, persoanele cu boli cronice și cele din comunitățile 2SLGBTQI+.

Despre ghid

Ghidul vizează adulții fără diagnostic actual sau suspiciune clinică de depresie, cu sau fără factori de risc cunoscuți. Nu se aplică persoanelor aflate deja în evaluare sau tratament psihiatric.

Ghidul se bazează pe o revizuire sistematică care a identificat 3 studii clinice randomizate relevante:

• Un studiu în SUA pe 1.001 pacienți cu sindrom coronarian acut (vârsta medie 65,8 ani).
• Un studiu în Marea Britanie pe 1.412 pacienți cu osteoartrită (vârsta medie 65 ani).
• Un studiu în Hong Kong pe 462 mame aflate în perioada postpartum.

Intervenția a fost reprezentată de utilizarea unor chestionare de screening (PHQ-8, PHQ-2, EPDS) cu scoruri de prag prestabilite. Grupurile de control au primit îngrijirea obișnuită. Niciun studiu nu a adăugat intervenții terapeutice doar grupului de screening.

Rezultate

Simptome de depresie și calitatea vieții

• În studiul din SUA, screeningul cu PHQ-8 nu a redus semnificativ simptomele depresive față de îngrijirea standard (diferență medie -0,10 la PHQ-8; interval de încredere 95%: -0,61 până la +0,41).
• În Marea Britanie, efectul screeningului asupra simptomelor a fost foarte incert (diferența de medie +0,60; interval de încredere 95%: -0,18 până la +1,38).
• În Hong Kong, screeningul a dus la o reducere nesemnificativă a scorurilor EPDS (diferența de medie -1,36; interval de încredere 95%: -2,09 până la -0,63).

Calitatea vieții, exprimată în QALY (ani de viață ajustați în funcție de calitate), nu a diferit între grupuri în studiul din SUA (diferența de medie 0; interval de încredere 95%: -0,02 până la +0,02).

Evenimente adverse și riscuri potențiale

• Nu au fost identificate efecte adverse relevante în studiul din Hong Kong.
• În SUA, screeningul nu a crescut riscul de efecte adverse atribuite antidepresivelor, cum ar fi sângerări, somnolență sau tulburări digestive.
• Studiul din Marea Britanie nu a raportat efecte adverse.

Fals pozitive și supradiagnosticare

Conform unei metaanalize privind acuratețea testelor, folosirea PHQ-9 cu scor de tăiere de 10 duce la:

• 9 cazuri reale de depresie identificate
• 13 cazuri fals pozitive (trimiși inutil la evaluare psihiatrică)
• 2 cazuri fals negative
• 76 cazuri corect excluse

Aceasta reflectă riscul de supradiagnosticare și tratamente inutile, mai ales în cazul simptomelor trecătoare sau fără impact funcțional semnificativ.

Preferințele pacienților

În prima fază a consultării publice, majoritatea participanților au preferat screeningul. Însă, în faza a doua, după informare cu privire la lipsa de beneficii clare, opiniile au devenit mai nuanțate, iar încrederea în utilitatea screeningului a scăzut.

Resurse și echitate

Implementarea screeningului presupune consum de timp și resurse fără beneficii clare. În contextul deficitului de personal medical, redirecționarea resurselor către evaluări inutile poate reduce accesul la tratament pentru pacienții cu depresie diagnosticată.

Recomandare finală

Task force-ul recomandă împotriva screeningului sistematic pentru depresie la adulți fără diagnostic cunoscut, utilizând instrumente standardizate cu scor de tăiere (recomandare puternică, bazată pe dovezi de certitudine foarte scăzută).

În schimb, clinicienii trebuie să fie vigilenți față de simptomele raportate spontan de pacienți, să inițieze evaluarea atunci când este cazul și să mențină o bună comunicare despre starea emoțională a pacienților.

Concluzie

Pe baza datelor actuale, screeningul universal pentru depresie nu îmbunătățește semnificativ starea de sănătate mintală și poate duce la fals pozitive, supradiagnosticare și consum inutil de resurse. Recomandarea este ca îngrijirea primară să rămână centrată pe evaluarea clinică personalizată, iar screeningul să nu fie implementat în mod sistematic.