Durerea ascunsă în bolile cronice. Impact psihologic și rolul consilierii!

Descoperă impactul psihologic al bolilor cronice: durerea neexprimată, masca emoțională, rolul psihologului, grupurile de suport și beneficiile consilierii.

Durerea ascunsă în bolile cronice – dincolo de diagnostic

Primirea unui diagnostic de boală cronică nu este doar un eveniment medical. Este un moment de ruptură existențială, un prag emoțional după care nimic nu mai este la fel. Dincolo de investigații, tratamente și recomandări, apare o realitate interioară complexă, adesea tăcută: durerea psihologică a celui care află că va trăi „cu” o boală, nu doar „prin” ea.

Acest articol își propune să aducă în lumină suferința nevăzută a persoanelor cu boli cronice, durerea neexprimată, masca funcționalității, efortul de a merge mai departe , și să sublinieze rolul esențial al sprijinului psihologic și al comunității în procesul de adaptare și vindecare emoțională.

Șocul diagnosticului: începutul unui proces psihologic profund în bolile cronice 

Aflarea unui diagnostic cronic este, pentru mulți pacienți, un șoc. Chiar și atunci când boala era bănuită, confirmarea ei poate activa reacții intense: negare, teamă, furie, tristețe, confuzie. Psihologic vorbind, vorbim despre un proces de doliu, nu pentru o persoană pierdută, ci pentru pierderea sănătății, a predictibilității, a unei versiuni de sine de dinainte de boală.

Întrebări precum „De ce eu?”, „Cum va arăta viața mea de acum înainte?”, „Voi mai fi același om?” apar frecvent și pot genera o anxietate profundă.

În lipsa unui spațiu sigur de exprimare, aceste trăiri sunt adesea reprimate, minimalizate sau mascate.

Povara invizibilă a bolilor cronice: suferința emoțională ascunsă

O boală cronică nu înseamnă doar simptome fizice recurente, ci și o povară emoțională constantă. Oboseala, durerea, limitările funcționale pot fi dublate de rușine, vinovăție sau sentimentul de a fi „o povară” pentru ceilalți. Mulți pacienți aleg să nu își arate suferința. Poartă o mască a normalității, a forței, a adaptării. Zâmbesc, muncesc, au grijă de ceilalți, în timp ce în interior se confruntă cu frica de agravare, cu tristețea pierderilor zilnice și cu singurătatea emoțională.

Această mască are un rol de protecție. față de judecata celorlalți, față de compasiunea excesivă sau de respingere, însă pe termen lung, ea poate accentua izolarea și poate contribui la depresie și anxietate.

Factorii psihologici care influențează evoluția bolilor cronice

Starea psihologică a pacientului joacă un rol semnificativ în modul în care boala este trăită și gestionată. Studiile arată că stresul cronic, depresia și anxietatea pot influența negativ sistemul imunitar, aderența la tratament și calitatea vieții.

Printre factorii psihologici importanți se numără:

•Modul de interpretare a bolii (catastrofic vs. realist și adaptativ);

•Resursele interne de coping;

•Sprijinul social perceput;

•Istoricul personal de traumă sau pierdere;

•Relația cu propriul corp;

Atunci când boala devine întreaga identitate a persoanei, riscul de epuizare emoțională crește. De aceea, intervenția psihologică nu este un „lux”, ci o componentă esențială a îngrijirii. Masca emoțională și identitatea: cine sunt eu dincolo de boala cronică? Una dintre cele mai dificile provocări psihologice ale bolii cronice este redefinirea identității. Pacientul nu mai este doar „omul care face X”, ci devine, în ochii săi și uneori ai celorlalți, „omul cu boala”.

Psihoterapia oferă un spațiu în care această mască poate fi lăsată jos. Un loc unde durerea poate fi spusă, furia recunoscută, frica conținută. Un loc unde persoana poate redescoperi cine este dincolo de diagnostic și cum poate construi o relație mai blândă cu sine.

Rolul psihologului în bolile cronice: a însoți, nu a grăbi

Rolul psihologului în lucrul cu persoanele cu boli cronice este acela de a însoți procesul de adaptare, nu de a-l forța. De a valida suferința, de a normaliza trăirile și de a sprijini pacientul în găsirea propriului ritm.

Intervenția psihologică poate ajuta la:

• procesarea emoțiilor legate de diagnostic;

• reducerea anxietății și a simptomelor depresive;

• creșterea complianței la tratament;

• dezvoltarea strategiilor de coping;

• reconectarea cu sensul și valorile personale;

Puterea grupurilor de suport pentru pacienții cu boli cronice: „nu sunt singur”

Grupurile de suport au un impact profund asupra stării emoționale a pacienților cronici. Întâlnirea cu persoane care trăiesc experiențe similare reduce sentimentul de izolare și rușine. În grup, masca cade mai ușor. Apar validarea, empatia și sentimentul de apartenență. „Și eu simt la fel” devine o punte de vindecare.

Beneficiile consilierii psihologice și ale psihoterapiei în bolile cronice

Consilierea și psihoterapia nu vindecă boala în sens medical, dar pot transforma profund felul în care aceasta este trăită. Beneficiile includ:

•o mai bună reglare emoțională;

•creșterea calității vieții;

•reducerea stresului psihic;

•îmbunătățirea relațiilor;

•recâștigarea sentimentului de control;

A face loc adevărului interior!

Durerea ascunsă a celor care suferă de boli cronice merită să fie văzută și auzită. Dincolo de tratamente și analize, omul are nevoie de spațiu pentru emoțiile sale, de relații sigure și de sprijin specializat. A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci un act de curaj. Iar vindecarea, chiar și atunci când boala rămâne, începe adesea din momentul în care masca este lăsată jos și adevărul interior poate fi rostit.