Efectele distracției parentale digitale și non-digitale asupra interacțiunii și comunicării părinte-copil

Studiul realizat de cercetătorii din Elveția abordează conceptul de „tehnoferență”, un termen ce descrie interferența tehnologiei în interacțiunea părinte-copil. În cadrul cercetării, s-a investigat dacă distragerea atenției părinților prin dispozitive digitale afectează negativ interacțiunile cu copiii lor mai mult decât alte surse de distragere a atenției. Profesoara Nevena Dimitrova de la Universitatea de Științe Aplicate și Arte din Elveția de Vest, și investigator principal al studiului, a observat că calitatea și cantitatea interacțiunii părinte-copil sunt diminuate indiferent de sursa distragere a atenției, fie ea digitală sau non-digitală.
Experimentul a implicat 50 de perechi de părinți și copii, cu copii având în medie 22 de luni. Participanții au fost împărțiți în trei grupuri, unde au jucat împreună timp de zece minute. În primul grup nu a existat nicio întrerupere, în al doilea, după cinci minute, părintele a completat un chestionar pe hârtie, iar în al treilea, părintele a completat același chestionar pe o tabletă. S-a observat că părinții care completaseră chestionarul erau mai puțin receptivi la semnalele de comunicare ale copiilor, iar copiii arătau un nivel mai scăzut de implicare socială față de părinți.

Rezultatele indică faptul că „tehnoferența” nu afectează interacțiunile părinte-copil mai negativ decât distragerea atenției non-digitală. Cercetătorii sugerează că omniprezența ecranelor în viața de zi cu zi ar putea face ca copiii să se obișnuiască cu utilizarea acestora de către părinți. Totuși, indiferent de rezultate, cea mai bună interacțiune părinte-copil se produce atunci când părinții nu sunt distrași deloc. Aceasta este o observație importantă, mai ales pentru părinții care au dificultăți în a lega o relație puternică cu copiii lor.

Studiul subliniază importanța bazării pe dovezi științifice, mai degrabă decât pe opinia publică, în ceea ce privește utilizarea ecranelor. Cercetătorii au concluzionat că nu neapărat ecranele în sine sunt dăunătoare, ci faptul că părintele nu este complet angajat în interacție. Cu toate acestea, cercetătorii au menționat că este dificil să se facă afirmații definitive pe baza unui singur studiu și că sunt necesare cercetări suplimentare în contexte naturaliste pentru a obține rezultate poate diferite.

sursa: EurekAlert