În cel mai recent număr al jurnalului
Psychotherapy and Psychosomatics a fost publicată o analiză ce trece în revistă noi perspective cu privire la efectele pe termen lung ale antidepresivelor.
Tulburarea depresivă majoră este deseori cronică și recurentă în eșantioanele studiilor clinice, comparativ cu cele comunitare. De exemplu, deși raportat la populațiile de pacienți vorbim de un procent de 85%, la nivel comunitar doar 35% dintre persoanele cu tulburare depresivă majoră experimentează un alt episod depresiv în decursul a 15 ani.
Cu toate acestea se consideră că
tratarea activă cu medicație ce include și antidepresivele, respectiv tehnici de terapie cognitiv-comportamentală, reduc simptomele depresive și întârzie recidivele comparativ cu persoanele ce nu urmează terapiile recomandate.
Un alt lucru asupra căruia ni se atrage atenția în articol este faptul că urmărirea în cazul trial-urilor clinice ale persoanelor tratate și a celor care nu se află sub tratament pentru tulburarea depresivă majoră depășeșc rar 1-2 ani.
Noutatea constă în faptul că, în cercetarea curentă a fost analizat un eșantion reprezentativ la nivel național, ce a inclus persoane tratate sau care nu urmează tratament pentru tulburare depresivă majoră, ce au beneficiat de un interval de monitorizare de 9 ani.
Astfel s-a remarcat faptul că în rândul persoanelor cu tulburare depresivă majoră
simptomele erau substanțiale după 9 ani de urmărire, atât
în cazul celor care urmau un tratament, dar era necorespunzător sau excludea medicația, cât și la persoanele care se aflau sub tratamentul adecvat, comparativ cu indivizii care nu urmau tratament.
Această concluzie nu contestă eficiența terapiei antidepresive în tratarea tulburării depresive majore, ci subliniază posibilitatea existenței unor
efecte iatrogenice ale antidepresivelor administrate pe termen lung.
Sursa: News-Medical.Net