Expunerea la evenimente traumatice în copilărie și impactul asupra sănătății mintale și fizice

Un studiu condus de Universitatea din Sydney și publicat în 2025 în cadrul Australian and New Zealand Journal of Psychiatry a analizat, pe o perioadă de doi ani, relația dintre expunerea în copilărie la evenimente traumatice potențiale și prevalența tulburărilor mintale, a suicidului și a bolilor fizice pe parcursul vieții la populația adultă din Australia.
Evenimentele traumatice potențiale din copilărie includ situații în care este perceput un pericol real pentru viață sau integritatea fizică, cum ar fi violența fizică sau sexuală, accidente grave ori dezastre naturale. Literatura de specialitate indică o corelație puternică între evenimente traumatice în copilărie și apariția tulburărilor psihiatrice, comportamentului autodistructiv și a bolilor cronice. Comparativ cu expunerea la evenimente traumatice la vârsta adultă, traumele din copilărie par să aibă un impact mult mai sever și durabil asupra sănătății, probabil datorită perioadei critice de dezvoltare cerebrală.

Despre studiul actual

Metodologie și eșantion

Studiul s-a desfășurat în două faze (2020–2021 și 2021–2022), incluzând un eșantion reprezentativ la nivel național de 15.893 de participanți, cu vârste între 16 și 85 de ani, selectați printr-o metodă aleatorie în două etape. Rata de răspuns a fost de 52%.

Evaluarea expunerii și a rezultatelor

• Au fost analizate 28 de tipuri de evenimente traumatice, iar vârsta primei expuneri a permis clasificarea în expunere în copilărie (0–17 ani), exclusiv la vârsta adultă sau deloc.
• Tulburările mintale au fost diagnosticate conform DSM-IV, utilizând instrumentul WMH-CIDI 3.0, iar prevalența proiectată a fost estimată prin analiza Kaplan-Meier.
• Au fost evaluate și comportamente suicidare (gânduri, planuri, tentative, auto-vătămare) și boli cronice fizice (inclusiv artrită, astm, boli cardiace, diabet, cancer).

Rezultate

Prevalența expunerii la evenimente traumatice

• 41,6% dintre australieni (aproximativ 8,25 milioane) au fost expuși la evenimente traumatice în copilărie.
• Dintre aceștia, aproape 46,2% au suferit mai multe tipuri de traume, cu o medie de 1,9 evenimente traumatice înainte de 18 ani.
• Vârsta medie a primei expuneri a fost 9,55 ani.
• Cele mai frecvente traume din copilărie au fost: moartea neașteptată a unei persoane apropiate (27,5%), martor la violență domestică (21,1%), agresiune sexuală (21%) și martor la moarte sau accident grav (20%).

Tulburări mintale și consum de substanțe

• Peste 53% dintre cei expuși la evenimente traumatice în copilărie au fost diagnosticați cu o tulburare mintală sau de consum de substanțe pe parcursul vieții.
• Expunerea în copilărie a fost asociată cu riscuri semnificativ mai mari pentru: tulburare de panică, fobie socială, anxietate generalizată, tulburare obsesiv-compulsivă și distimie.
• Prevalența proiectată pe durata vieții pentru dezvoltarea unei tulburări mintale la cei cu evenimente traumatice în copilărie a fost de 59,4%.

Suicid și comportamente auto-vătămătoare

• Persoanele expuse laevenimente traumatice în copilărie au avut de peste două ori mai multe șanse de tentative de suicid comparativ cu cei neexpusi.
• 34,8% vor experimenta gânduri suicidare și 10,9% vor avea cel puțin o tentativă de suicid pe parcursul vieții.

Boli fizice cronice

• Condițiile cele mai frecvente în rândul celor expuși la evenimente traumatice în copilărie au fost: artrita (19%), astmul (15%), bolile cardiace (8,4%) și diabetul (6,9%).
• Au existat diferențe semnificative față de grupul neexpus pentru artrită, astm, cancer și boli renale, dar nu și față de grupul cu expunere adultă, cu excepția cancerului (prevalență mai scăzută).

Interpretare

Studiul evidențiază o povară substanțială a traumei din copilărie asupra sănătății mintale și fizice la nivel național. Expunerea timpurie pare să aibă un impact mai profund comparativ cu cea adultă, probabil din cauza vulnerabilității neurobiologice în perioada copilăriei. Disfuncțiile axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale, inflamația cronică și traiectoriile comportamentale negative se pot acumula în timp, amplificând riscul pentru boli cronice și tulburări afective. Totodată, dezvoltarea afectivă și capacitatea de reziliență pot fi afectate de perturbarea relațiilor de atașament și a abilităților sociale timpurii.

Rezultatele sunt în acord cu cercetări longitudinale anterioare și subliniază urgența integrării intervențiilor trauma-informed în sistemele de sănătate, educație, protecția copilului și justiție.

Limitări

• Datele sunt autodeclarative, ceea ce poate introduce erori de memorie sau de percepție.
• Designul transversal limitează stabilirea relațiilor cauzale.
• Nu au fost evaluate tulburările de personalitate sau diagnosticele conform DSM-5.
• Populațiile vulnerabile precum persoanele fără adăpost sau din comunități indigene sunt subreprezentate.
• Informațiile privind statutul socioeconomic din copilărie au lipsit, ceea ce poate influența semnificativ relațiile observate.

Concluzie

Rezultatele acestui studiu oferă cea mai cuprinzătoare imagine de până acum asupra prevalenței și impactului evenimentelor traumatice din copilărie în Australia. Proporția ridicată a expunerii și riscurile asociate pentru sănătate mintală, suicid și boli cronice fizice evidențiază o problemă majoră de sănătate publică. Este esențială dezvoltarea de politici sistemice de identificare timpurie, prevenție și intervenție centrate pe traumă pentru a reduce impactul pe termen lung asupra indivizilor și societății.