Un studiu recent, desfășurat pe parcursul a 22 de ani, arată că indivizii mai inhibați în copilărie prezintă un risc mai mare de a dezvolta depresie în adolescență și la vârsta adultă timpurie. Studiul, publicat în jurnalul JAMA Psychiatry, ar putea oferii informații esențiale, care pot fi utilizate ulterior în dezvoltarea unor tratamente orientate spre prevenirea acestor afecțiuni, adaptate în mod specific individului. Studiul, ce a inclus
165 de persoane, urmărite de la vârsta de 4 ani până la 26 de ani, a început printr-o evaluare a reacțiilor copiiilor, în urma expunerii la diferite obiecte necunoscute. În mod normal, o astfel de expunere determină reacții diferite, care pot fi pozitive, copiii apropiindu-se fără teamă de obiecte, sau negative, situație în care copiii evită apropierea de obiecte sau o fac cu multă prudență. Diferențierea în ceea ce privește reacțiilor poate ajuta la definirea comportamentului celor mici, care poate fi dezinhibat sau inhibat.
„Știm că copiii inhibați au mai multe șanse de a suferi de anxietate, în special de anxietate socială, care începe de la sfârșitul copilăriei până la adolescență. Deoarece tulburările de anxietate apărute la vârste fragede cresc șansele de a avea depresie mai târziu în viață, putem spune că acești copii prezintă, de asemenea, un risc mai mare de depresie la vârsta adultă tânără”, a declarat autorul studiului, Alva Tang, profesor asistent de psihologie.
Folosind evaluări RMN, cercetătorii au analizat activitatea striatului ventral, o regiune a creierului bine studiată în ceea ce privește înțelegerea depresiei la adulți, despre care se credea anterior că ar putea fi implicată în procesarea dezadaptativă în centrii de recompensă ai creierului. Potrivit descoperirilor, asocierea dintre inhibiția la vârsta de 14 până la 24 de luni de luni și agravarea simptomelor depresive între 15 și 26 de ani a fost prezentă exclusiv în rândul celor care au prezentat, de asemenea, activitate redusă în striatul ventral în perioada adolescenței.
sursa: Science Daily