Gamingul problematic la preadolescenți este legat de un risc mai mare de experiențe de tip psihotic

Un studiu realizat în cadrul proiectului longitudinal Adolescent Brain and Cognitive Development (ABCD) și publicat în Journal of Behavioral Addictions a analizat relația dintre gamingul problematic în adolescență (dependența de jocuri video) și apariția ulterioară a experiențelor de tip psihotic. Cercetarea arată că nivelurile crescute de gaming problematic sunt asociate prospectiv cu un risc mai mare de astfel de experiențe, iar anumite caracteristici pozitive ale mediului familial și școlar sunt corelate cu niveluri mai reduse ale comportamentului problematic legat de jocurile video.

Idei principale

• Experiențele de tip psihotic apar la aproximativ 9–14% dintre adolescenți.
• Gamingul problematic este definit prin pierderea controlului asupra jocului și continuarea acestuia în ciuda consecințelor negative.
• Studiul a analizat date dintr-o cohortă longitudinală cu peste 6.400 de adolescenți.
• Nivelurile mai mari de gaming problematic la vârsta de 12 ani au fost asociate cu niveluri mai mari de experiențe de tip psihotic un an mai târziu.
• Un mediu școlar pozitiv și monitorizarea parentală ridicată au fost asociate cu niveluri mai reduse de gaming problematic.
• Factorii sociali protectori nu au modificat semnificativ relația dintre gamingul problematic și experiențele de tip psihotic.

Context

Experiențele de tip psihotic reprezintă gânduri sau percepții neobișnuite care seamănă cu simptomele tulburărilor psihotice, dar apar într-o formă mai puțin intensă. Exemple frecvente includ:

• sentimente de persecuție sau suspiciune excesivă
• percepții senzoriale neobișnuite
• dificultăți de organizare a gândurilor sau comunicării

Aceste manifestări sunt relativ frecvente în adolescență, fiind raportate de aproximativ 9–14% dintre adolescenți. Prezența lor este asociată cu un risc crescut ulterior de dezvoltare a unor tulburări psihice, precum:

• tulburările psihotice
• tulburările de dispoziție
• tulburările de anxietate

În paralel, utilizarea jocurilor video a crescut semnificativ în rândul tinerilor. Deși jocurile pot avea efecte benefice, precum dezvoltarea identității sociale sau reducerea stresului, există o diferență importantă între gamingul recreațional și gamingul problematic.

Organizația Mondială a Sănătății definește tulburarea de gaming ca un model persistent de comportament caracterizat prin:

• control redus asupra activității de joc
• prioritizarea jocurilor în detrimentul altor activități
• continuarea jocului în ciuda consecințelor negative

Unele studii sugerează că gamingul problematic ar putea contribui la apariția experiențelor de tip psihotic prin mecanisme indirecte, cum ar fi izolarea socială sau conflictul interpersonal. Pentru a analiza această relație într-un mod mai complex, cercetătorii au utilizat teoria affordanțelor, care consideră că comportamentele adictive sunt influențate nu doar de caracteristicile individului, ci și de mediul în care acesta trăiește.

Despre studiu

Cohorta analizată

Datele provin din Adolescent Brain and Cognitive Development Study, una dintre cele mai mari cohorte longitudinale dedicate dezvoltării neuropsihologice în copilărie și adolescență.

Cohorta inițială a inclus:

• 11.868 copii cu vârste între 9 și 10 ani
• 22 de centre de cercetare din Statele Unite

Pentru analiza prezentă au fost utilizate datele colectate la:

• anul 2 al studiului (vârsta aproximativă 12 ani)
• anul 3 al studiului (vârsta aproximativă 13 ani)

După excluderea participanților fără date complete și a celor care nu jucau jocuri video, eșantionul final a inclus: 6.467 adolescenți.

Măsurarea experiențelor de tip psihotic

Experiențele de tip psihotic au fost evaluate utilizând Prodromal Questionnaire – Brief Child Version, care include 21 de itemi privind:

• credințe neobișnuite
• experiențe perceptive atipice
• dificultăți de comunicare sau dezorganizare cognitivă

Fiecare item este evaluat pe o scală de la 0 la 6 în funcție de nivelul de distres asociat. Scorul total poate varia între 0 și 126, valori mai mari indicând simptome mai severe.

Măsurarea gamingului problematic

Comportamentul de gaming problematic a fost evaluat cu un chestionar de 6 itemi derivat din modelul componentelor dependenței. Itemii explorează:

• preocuparea excesivă pentru jocuri
• nevoia de a juca din ce în ce mai mult
• utilizarea jocurilor pentru a evita problemele
• incapacitatea de a reduce timpul de joc
• stresul când jocul este întrerupt
• impactul negativ asupra performanței școlare

Scorul total poate varia între 6 și 36, valorile mai mari indicând un nivel mai ridicat de gaming problematic.

Factorii de mediu analizați

Mediul social al adolescenților a fost evaluat prin trei domenii principale:

Mediul de prieteni

• numărul de prieteni apropiați

Mediul școlar

• relația cu profesorii
• participarea la deciziile din clasă
• sentimentul de apartenență la școală

Mediul familial

• monitorizarea parentală
• cunoașterea activităților copilului
• disponibilitatea părinților pentru comunicare

Modelele statistice au fost ajustate pentru mai mulți factori socio-demografici, inclusiv:

• vârsta și sexul
• nivelul educațional al părinților
• venitul familiei
• istoricul familial de psihoză
• separarea parentală
• grupul etnoracial

Rezultate

Gamingul problematic și experiențele de tip psihotic

Analiza longitudinală a arătat că nivelurile mai mari de gaming problematic la vârsta de 12 ani au fost asociate cu:

• niveluri mai ridicate de experiențe de tip psihotic la vârsta de 13 ani

Această asociere a rămas semnificativă chiar după ajustarea pentru:

• experiențele psihotice existente anterior
• factorii socio-demografici
• mediul social al adolescenților

Rolul mediului școlar și familial

Un mediu școlar perceput ca fiind pozitiv și niveluri ridicate de monitorizare parentală au fost asociate cu:

• niveluri mai reduse de gaming problematic

Aceste relații au fost observate atât în analiza transversală, cât și în analiza longitudinală.

Mediul de prieteni

Numărul de prieteni apropiați nu a fost asociat semnificativ cu nivelul de gaming problematic. Autorii sugerează că această variabilă ar putea să nu reflecte calitatea relațiilor sociale, ci doar cantitatea acestora.

Interacțiunea dintre gaming și mediul social

Cercetătorii au testat dacă mediul social protector poate reduce impactul gamingului problematic asupra experiențelor de tip psihotic.

Rezultatele au arătat că:

• factorii sociali analizați nu au modificat semnificativ această relație
• asocierea dintre gamingul problematic și experiențele de tip psihotic a rămas relativ stabilă indiferent de mediul social

Analize suplimentare

Utilizarea problematică a rețelelor sociale a fost, de asemenea, asociată independent cu experiențele de tip psihotic, sugerând că diferite forme de comportament digital problematic pot avea efecte similare asupra sănătății mintale.

Interpretarea rezultatelor

Autorii interpretează aceste rezultate prin prisma teoriei affordanțelor. Conform acestei perspective, comportamentele adictive apar atunci când mediul unei persoane oferă mai puține oportunități alternative pentru satisfacerea nevoilor psihologice.

În acest context, gamingul poate deveni activitatea dominantă, iar alte domenii ale vieții sociale pot fi neglijate. Această reducere a diversității experiențelor sociale poate contribui la:

• izolare socială
• conflicte interpersonale
• preocupare excesivă pentru jocuri

Toate aceste elemente sunt factori cunoscuți care pot favoriza apariția experiențelor de tip psihotic.

Limitările studiului

• gamingul problematic a fost evaluat prin auto-raportare
• nivelurile simptomelor psihotice au fost relativ reduse în cohortă
• măsurile mediului social au fost indirecte
• nu au fost analizate tipurile de jocuri sau motivațiile pentru gaming

Concluzii

Studiul arată că gamingul problematic în adolescență este asociat prospectiv cu niveluri mai mari de experiențe de tip psihotic. În același timp, caracteristicile pozitive ale mediului familial și școlar sunt asociate cu niveluri mai reduse de comportament problematic legat de jocuri.

Rezultatele sugerează că prevenția comportamentelor digitale problematice ar putea beneficia de intervenții care vizează nu doar comportamentul individual, ci și mediul social al adolescenților.