Grupurile terapeutice

Grupurile de acest tip sunt alcătuite, de obicei, din persoane cu probleme emoţionale şi personale severe. Dacă alte grupuri de autoajutor nu presupun în mod necesar un profesionist drept coordonator, cele terapeutice s-ar compromite fără reglaj competent. Conducerea unui asemenea grup solicită abilităţi adecvate bine dezvoltate, receptivitate, cunoaşterea comportamentului uman şi a dinamicii de grup, capacităţi de consiliere în grup, abilitatea de a folosi grupul pentru a genera modificări comportamentale. De asemenea, coordonatorul trebuie să aibă capacitatea de a estima cu fineţe impactul pe care îl are conținutul comunicat asupra fiecărui participant.

Scopul terapiei de grup este acela de a permite fiecărui membru să-şi exploreze problemele în profunzime şi să contureze una sau mai multe strategii spre a şi le rezolva.

Avantajul oferit de grup este că membrii, la un moment dat, interschimbă rolurile, un membru putând oferi soluţia pentru problema altcuiva din grup. În acest caz, se pot obţine recompense simbolice pentru ajutorul oferit, întărire ce impulsionează mai departe activitatea în grup şi contribuie la autoreglarea sa.

De asemenea, grupul permite membrilor cu dificultăţi de relaţionare să încerce noi modalităţi de raportare la celălalt, îmbunătăţirea comunicării din cadrul grupului răsfrângându-se în afara acestuia. Atitudinile se schimbă mai uşor în contextul activării într-un grup, decât s-ar încerca acest lucru individual. O posibilă explicaţie o reprezintă presiunea exercitată de grup şi manifestarea conformismului. Acestea funcţionează şi în alte grupuri de autoajutor, cu variate efecte.