Legătura între forța de prindere și sănătatea mintală - noi perspective asupra psihozei timpurii

Într-un studiu recent publicat în American Journal of Psychiatry, o echipă de cercetători condusă de Alexandra Moussa-Tooks, profesor asistent în Departamentul de Științe Psihologice și ale Creierului la Universitatea Indiana, și Heather Burrell Ward, profesor asistent de psihiatrie și științe comportamentale la Vanderbilt University Medical Center, au analizat un semn motoric – forța de prindere – pentru a descoperi mecanismele care leagă tulburările motorii de psihoză.

Contextul studiului

Forța de prindere scăzută a fost asociată cu o serie de rezultate negative pentru sănătatea generală: scăderea bunăstării, risc crescut de mortalitate, funcționare zilnică slabă și calitate a vieții scăzută. Aceasta pare să indice faptul că ceva nu merge bine în organism, însă legătura între forța de prindere și funcționarea creierului în psihoza timpurie nu a fost bine studiată. Alexandra Moussa-Tooks subliniază: „Studiul nostru arată cum forța de prindere ar putea fi un semn important al sănătății creierului și psihologice în cazul psihozei timpurii.”

Acest studiu sugerează pentru prima dată că forța de prindere și bunăstarea generală împărtășesc modele comune de conectivitate cerebrală. Cercetătorii au descoperit că scăderea forței de prindere și bunăstării ar putea reflecta modificări ale ceea ce se numește „conectivitatea funcțională de repaus”, un indicator al funcționării rețelelor cerebrale care ar putea fi esențial pentru înțelegerea psihozei.

Metodologia studiului

Datele studiului provin din Human Connectome Project for Early Psychosis, o inițiativă amplă realizată între 2016 și 2020, care a inclus 89 de participanți în primii cinci ani ai unei boli psihotice și 51 de controale sănătoase. Participanții au fost examinați pentru a evalua conectivitatea creierului lor, iar forța de prindere și bunăstarea au fost măsurate la începutul studiului.

Studiul a folosit imagistică cerebrală avansată pentru a analiza rețelele cerebrale implicate în atât funcțiile motorii, cât și cele cognitive. Cercetătorii au descoperit că forța de prindere și bunăstarea se corelează cu trei regiuni cerebrale cheie: cortexul cingulat anterior, cortexul senzoriomotor și cerebelul. Aceste regiuni sunt legate de rețeaua de bază a creierului, iar o conectivitate mai mare între acestea a fost asociată cu o forță de prindere mai mare și o bunăstare mai mare.

Identificarea țintelor cerebrale pentru tratamente noi

Concluziile studiului sunt deosebit de interesante, deoarece identifică posibile ținte cerebrale pentru tratamentele viitoare ale psihozei. Un exemplu proeminent este stimularea magnetică transcraniană (TMS), care ar putea crește conectivitatea între regiunile cerebrale afectate. Dacă în cazul psihozei există o comunicare deficitară între aceste rețele cerebrale, TMS ar putea ajuta la restabilirea acestei conectivități. În plus, antrenamentele motorii sau exercițiile pentru întărirea rețelelor cerebrale ar putea reprezenta o altă strategie promițătoare.

Abordarea psihozei prin semne motorii simple

Moussa-Tooks explică faptul că „forța de prindere și alte funcții motorii sunt mult mai ușor de evaluat și mai ușor de interpretat decât sarcinile complexe folosite de obicei în studiile de psihoză.” Ea sugerează că aceste măsurători aparent simple pot ajuta la înțelegerea tulburărilor nu doar în sistemul motor, dar și în sistemele cerebrale complexe care stau la baza simptomelor complexe ale psihozei. „Dacă psihoza este o casă în flăcări, simptomele precum deluziile și halucinațiile sunt fumul. Într-o casă în flăcări, nu vizezi fumul, vizezi focul și sursa acestuia. Și totuși, actualmente, nu aceasta este abordarea noastră în tratamentele pentru psihoză.”

Implicațiile pentru tratamentele psihozei

Studiul sugerează că semnele motorii, precum forța de prindere, pot ajuta cercetătorii să identifice mai ușor unde au început și s-au răspândit tulburările cerebrale. Aceste tulburări motorii sunt semne fundamentale ale problemelor cerebrale mai profunde și ar putea ghida tratamentele pentru psihoză.

Prin conectarea funcției motorii cu sănătatea mintală – de la forța de prindere și bunăstare până la modelele de conectivitate cerebrală implicate în psihoză – cercetătorii deschid noi căi pentru înțelegerea și tratarea unei tulburări complexe și greu de diagnosticat.

Concluzii

Aceste descoperiri sugerează că monitorizarea forței de prindere și a altor semne motorii ar putea ajuta nu doar la înțelegerea psihozei timpurii, dar și la optimizarea tratamentelor pentru această afecțiune. Identificarea legăturilor dintre funcțiile motorii și sănătatea mentală ar putea deschide drumul pentru intervenții timpurii, care să ajute la prevenirea progresiei psihozei și la îmbunătățirea rezultatelor pentru pacienți.