Mai mult timp pe ecran, mai mult stres? Cercetările leagă utilizarea dispozitivelor de sănătatea mintală a adolescenților

Tulburările de sănătate mintală, precum depresia și anxietatea, reprezintă o problemă semnificativă la nivel mondial, afectând un procent important de adolescenți și adulți tineri. Identificarea și abordarea factorilor de risc și de protecție încă din copilărie poate contribui la prevenirea și reducerea simptomelor psihiatrice ulterioare. Studiul publicat în JAMA Network Open a investigat cum comportamentele de stil de viață (activitatea fizică, comportamentul sedentar, somnul și calitatea dietei) - evaluate de-a lungul a 8 ani, din copilărie până în adolescență - se asociază cu simptome de stres perceput și depresie în perioada adolescenței.

Metodologie

• Populația și designul studiului: Analiza s-a bazat pe date din studiul PANIC (Physical Activity and Nutrition in Children), care a urmărit copii din Finlanda timp de 8 ani, până la adolescență. Au fost incluși 504 copii, urmăriți la momentul inițial (~6-9 ani), la 2 ani și la 8 ani de la start. Dintre aceștia, 187 au avut date valide despre comportamentele de stil de viață și sănătatea mintală la 8 ani de follow-up.
• Evaluarea comportamentelor de stil de viață:

• Auto-raportate: Activitatea fizică totală, activitatea fizică fără supraveghere, activități sportive supravegheate, timpul total petrecut în fața ecranului, vizionarea TV, utilizarea computerului și a dispozitivelor mobile. Pentru dietă s-a folosit Baltic Sea Diet Score (calitatea generală a alimentației), bazat pe jurnale alimentare.
• Evaluare obiectivă (device): Un accelerometru (Actiheart) a măsurat activitatea fizică (intensitate ușoară, moderată și viguroasă), comportamentul sedentar și durata somnului, purtat continuu minimum 4 zile consecutive.
• Indice cumulativ: Pentru fiecare comportament s-a calculat o măsură a expunerii pe termen lung, folosind datele de la 3 timpuri (inițial, 2 ani, 8 ani).

• Simptome mintale: La 8 ani de follow-up, adolescenții au completat:

• Scala de stres perceput (Cohen) - scorul de stres perceput.
• Inventarul de depresie Beck - simptome depresive.

• Factori de ajustare: s-au inclus vârsta, sexul, nivelul de educație al părinților, stadiul pubertar și procentul de grăsime corporală la 8 ani de follow-up.

Rezultate principale

• Activitatea fizică auto-raportată (atât totală, cât și supravegheată) de la copilărie la adolescență s-a asociat invers cu scorurile de stres perceput și simptome depresive la 8 ani (efect mic spre mediu).
• Timpul total petrecut în fața ecranului și utilizarea dispozitivelor mobile au avut o asociere directă și semnificativă cu scorurile de stres și depresie, chiar și după ajustare pentru activitatea fizică. Magnitudinea asocierii pentru simptomele depresive a fost considerată moderată.
• Activitatea fizică măsurată obiectiv (accelerometru) nu a prezentat legături clare cu simptomele de stres sau depresie, cu excepția faptului că în rândul băieților, o durată crescută a activității fizice ușoare a fost asociată pozitiv cu simptomele mentale, rezultatele fiind însă neclare ca mecanism. La fete, nu s-a observat această asociere.
• Calitatea dietei și durata somnului (evaluări cumulative) nu au arătat relații semnificative cu simptomele psihiatrice la adolescență.
• Asocierile dintre activitatea fizică și simptomele mintale s-au atenuat când s-a luat în considerare și timpul la ecran, sugerând că reducerea ecranului poate fi esențială pentru sănătatea mintală.
• Expunerea concomitentă la nivel scăzut de activitate fizică și nivel înalt de utilizare a ecranului a dus la cele mai înalte scoruri de stress și depresie la adolescenți.

Concluzii

Studiul subliniază faptul că:

• Menținerea unui nivel crescut de activitate fizică (în special supravegheată/structurată) de la copilărie până în adolescență se asociază cu niveluri mai scăzute de stres și depresie în adolescență.
• Expunerea îndelungată la ecrane - mai ales utilizarea intensivă a dispozitivelor mobile - are o asociere puternică cu simptomele de stres și depresie. Astfel, reducerea timpului la ecran poate fi un obiectiv cheie în strategii de prevenție.
• Intervențiile care vizează simultan creșterea activității fizice și scăderea timpului sedentar în fața ecranului ar putea avea cel mai mare impact pozitiv asupra sănătății mintale la adolescenți.

Deși rezultatele nu atestă cauzalitatea, aceste date sprijină recomandarea profesională de a limita screen time-ul și de a promova activitatea fizică structurată și susținută, ca parte a unei strategii de susținere a sănătății mintale în rândul copiilor și adolescenților.