Un studiu realizat la University College Dublin și University of Edinburgh și publicat în JAMA Psychiatry arată că tratamentul cu metilfenidat în copilărie nu crește riscul de psihoză, ci ar putea chiar reduce probabilitatea apariției tulburărilor psihotice la vârsta adultă.
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate este una dintre cele mai frecvente tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei, iar utilizarea medicației stimulante, în special metilfenidat, a crescut semnificativ la nivel global.
Există însă preocupări persistente legate de posibilele efecte adverse pe termen lung, în special privind riscul de psihoză sau schizofrenie. Aceste îngrijorări sunt amplificate de faptul că o proporție mică, dar relevantă, dintre pacienții cu ADHD dezvoltă ulterior tulburări psihotice.
Diferențierea între efectele bolii și cele ale tratamentului a reprezentat o provocare majoră în cercetare, necesitând analize la scară largă și metode statistice avansate.
Studiul a utilizat date populaționale din Finlanda, analizând aproape 700.000 de persoane, dintre care aproximativ 4.000 au fost diagnosticate cu ADHD.
Caracteristici esențiale:
Analiza nu a evidențiat nicio creștere a riscului de tulburări psihotice asociată cu tratamentul cu metilfenidat.
Acest rezultat sugerează că asocierea observată anterior între ADHD și psihoză nu este determinată de medicație, ci probabil reflectă vulnerabilități comune sau factori biologici subiacenți.
Un rezultat important al studiului a fost identificarea unui posibil efect protector al tratamentului inițiat în copilărie:
Studiul evidențiază diferențe importante între etapele de dezvoltare:
Rezultatele contrazic ipoteza conform căreia medicația stimulantă ar crește riscul de psihoză și sugerează că tratamentul precoce poate avea beneficii care depășesc controlul simptomelor.
Un posibil mecanism este legat de stabilizarea circuitelor neuronale implicate în atenție, control executiv și procesarea emoțională, reducând astfel vulnerabilitatea la tulburări severe ulterioare.
Totuși, autorii subliniază că relația observată nu demonstrează cauzalitate directă și necesită confirmare prin studii suplimentare.
Rezultatele au implicații importante pentru practica medicală:
Tratamentul cu metilfenidat în copilărie nu crește riscul de psihoză și poate fi asociat cu o reducere a acestuia pe termen lung. Aceste date susțin siguranța utilizării medicației stimulante și sugerează că intervenția timpurie ar putea influența favorabil evoluția neuropsihiatrică.
Actualizat la 28-03-2026 | Vizite: 67 | bibliografie
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeut