Momentele de uimire și admirație profundă (awe) sunt puternic asociate cu reducerea singurătății în viața de zi cu zi

Un studiu longitudinal publicat în revista Scientific Reports a analizat dacă experiențele zilnice de uimire și admirație profundă (awe în engleză) în fața unor stimuli percepuți ca vasti sau semnificativi sunt asociate cu niveluri mai scăzute de singurătate în aceeași zi. Cercetarea a fost realizată în timpul perioadei de izolare din pandemia COVID-19 și sugerează că sentimentul de conectare la natură ar putea explica parțial această relație.

Context: singurătatea și suferința psihologică în pandemie

În anul 2020, între 75% și 93% dintre cadrele medicale au raportat stări de suferință psihologică, iar 55% au declarat că se confruntă cu singurătate. Singurătatea este definită ca o experiență subiectivă dureroasă rezultată din percepția unei conectări sociale insuficiente și a fost asociată, în studii observaționale, cu depresie, inflamație sistemică, boli cardiovasculare și consum problematic de substanțe.

Cadrele medicale au fost expuse unui risc crescut, din cauza programului prelungit, epuizării emoționale și restricțiilor sociale. Emoțiile auto-transcendente, care deplasează atenția dinspre sine către o perspectivă mai largă asupra experienței, au fost propuse ca potențial factor protector. Emoția de tip awe apare în fața naturii, artei, muzicii sau a unor gesturi umane cu semnificație profundă și poate diminua focalizarea excesivă pe sine.

Metodologie

Design și participanți

Studiul a avut un design longitudinal cu jurnal zilnic, desfășurat pe parcursul a 22 de zile consecutive în iunie 2020. Participanții au fost recrutați în mai 2020, în timpul carantinei din Statele Unite.

• 171 cadre medicale (3.412 observații zilnice);
• 306 participanți din comunitate (6.212 observații zilnice).

Majoritatea participanților au fost femei de vârstă mijlocie, reflectând structura demografică a personalului medical din perioada respectivă.

Evaluări inițiale și zilnice

La momentul inițial au fost colectate date privind:

• Singurătatea (versiune scurtă a UCLA Loneliness Scale);
• Nivelul general de awe;
• Date demografice și status de sănătate.

Zilnic, participanții au raportat:

• Nivelul de awe experimentat în acea zi;
• Gradul de singurătate;
• Conectarea la natură (sentiment de legătură cu plantele, sunetele naturii sau mediul înconjurător).

Au fost evaluate și alte emoții pozitive (recunoștință, mândrie, iubire, compasiune, amuzament), care au fost controlate statistic pentru a izola efectul specific al emoției de tip awe.

Analiza datelor a utilizat modele liniare ierarhice și analize de mediere multilevel cu estimare bayesiană.

Rezultate

Asocierea zilnică între awe și singurătate

Analizele intra-individuale au arătat că, în zilele în care participanții au raportat un nivel mai mare de awe decât media lor obișnuită, aceștia au prezentat niveluri mai scăzute de singurătate în aceeași zi.

Această asociere a rămas semnificativă după ajustarea pentru:

• Singurătatea și nivelul de awe inițiale;
• Vârstă și gen;
• Timp (efect de trend);
• Alte emoții pozitive zilnice.

Rezultatele au fost replicate atât la cadrele medicale, cât și în eșantionul comunitar, sugerând robustețe a asocierii în contexte diferite.

Awe și conectarea la natură

În zilele cu niveluri crescute de awe, participanții au raportat și sentimente mai puternice de conectare la natură. Relația a rămas semnificativă după controlul variabilelor demografice și emoționale.

Este important de menționat că măsura conectării a vizat exclusiv dimensiunea legată de natură și mediu, nu apartenența socială interpersonală.

Rolul de mediere al conectării la natură

Analizele de mediere au evidențiat un efect indirect semnificativ:

• Awe zilnic → creșterea conectării la natură;
• Conectarea la natură → scăderea singurătății în aceeași zi.

Medierea a fost parțială, indicând că acest mecanism explică doar o parte din relația observată. Alte procese psihologice pot contribui la asociere.

Dimensiunea efectelor și limitări

Deși mărimea efectelor a fost redusă, consistența rezultatelor în ambele eșantioane și în condiții de izolare severă sugerează relevanță psihologică.

Limitările principale includ:

• Design observațional – nu permite inferențe cauzale;
• Măsuri zilnice bazate pe item unic pentru conectare;
• Context pandemic specific;
• Absența evaluării altor forme de conectare socială.

Este posibil ca relația să fie bidirecțională: niveluri mai scăzute de singurătate pot facilita deschiderea către experiențe de tip awe.

Implicații psihologice și direcții viitoare

Datele sugerează că experiențele zilnice de admirație profundă pot funcționa ca resursă psihologică în perioade de izolare socială. Emoțiile auto-transcendente ar putea reduce focalizarea excesivă pe sine și amplifica percepția conectării la un context mai larg.

Pentru a stabili efecte cauzale și beneficii pe termen lung, sunt necesare:

• Studii experimentale care induc deliberat stări de awe;
• Intervenții controlate randomizate;
• Evaluări pe termen lung ale sănătății mintale.

Concluzii

Studiul oferă dovezi longitudinale că, în condiții de izolare pandemică, zilele caracterizate prin niveluri mai mari de awe sunt asociate cu niveluri mai scăzute de singurătate, relație explicată parțial prin creșterea sentimentului de conectare la natură. Deși rezultatele nu demonstrează cauzalitate, ele susțin ipoteza conform căreia emoțiile auto-transcendente pot atenua experiența subiectivă a singurătății, reprezentând o posibilă direcție de intervenție psihologică în populațiile vulnerabile.