Nesiguranța în alegerea carierei: când frica de a greși devine anxietate

Ce înseamnă, de fapt, să nu te crezi în stare

O anumită doză de neliniște înainte de o decizie importantă e normală — poate chiar să te ajute să te concentrezi mai bine. Dar la unele persoane, frica legată de o decizie nu trece: devine excesivă, apare aproape zilnic și poate interfera cu activități de zi cu zi precum performanța la locul de muncă sau relațiile cu cei din jur^[1]. În Statele Unite, aproximativ o treime din adolescenți și adulți se confruntă, la un moment dat în viață, cu o tulburare de anxietate, iar simptomele ei pot afecta exact zonele în care se ia o decizie de carieră: munca, școala, relațiile^[2].

Peste acest fond de anxietate se adaugă stima de sine — felul în care te vezi pe tine însuți. Ea nu apare din senin: se formează din felul în care ai fost tratat de părinți, profesori sau colegi (lauda versus critica, răbdarea versus tachinarea), dar și din „vocea” din mintea ta, care îți repetă fie că ești suficient de bun, fie că nu ești niciodată „la înălțime”^[3]. Când vocea aceea e dură, tinzi să te subapreciezi exact în momentele în care ai nevoie să decizi ceva important pentru tine — ca alegerea unei cariere.

Ce spune cercetarea despre încredere, stimă de sine și anxietatea deciziei

Un studiu pe 172 de studenți din învățământul superior a măsurat, printr-un set de chestionare standardizate, cât de dificilă li se pare luarea unei decizii de carieră, alături de stima de sine, autoeficacitatea generală și „înflorirea psihologică” — un concept care adună la un loc optimismul, sprijinul social, stima de sine și trăirile pozitive. Rezultatul: stima de sine și autoeficacitatea sunt legate de dificultățile în alegerea carierei prin intermediul înfloririi psihologice — cei care se simt cel mai bine pe plan general au, de regulă, și cele mai mici dificultăți în a decide ce carieră să urmeze^[4]. Pe baza acestui rezultat, autorii recomandă consilierilor de carieră să lucreze pe trei direcții: stima de sine, calitatea relațiilor sociale ale persoanei și sensul pe care ea îl dă propriei existențe.

Un al doilea studiu, realizat pe 806 elevi de liceu din Istanbul, Turcia, a testat legătura dintre autoeficacitatea pentru decizii de carieră și anxietatea legată de carieră, verificând și ce anume face diferența: situația personală, imaginea de sine sau sprijinul primit din exterior. Autoeficacitatea pentru decizii de carieră a fost legată negativ de anxietatea de carieră — cu cât elevii se simțeau mai capabili să decidă, cu atât anxietatea era mai mică. Atunci când cercetătorii au analizat separat cele trei componente, factorii legați de situație și de sprijinul primit din exterior au explicat legătura mai bine decât componenta de „imagine de sine” luată singură, care nu a avut o contribuție semnificativă^[5]. Pentru acești adolescenți aflați la trecerea spre facultate, nu a fost suficient să „lucreze la ei” în izolare: contextul concret al deciziei și sprijinul primit au cântărit cel puțin la fel de mult ca încrederea interioară. Rezultatul vine însă dintr-un singur eșantion, într-o cultură diferită de a noastră, și nu se poate extinde automat la orice persoană care ezită.

Cum te sabotează, concret, în decizia de carieră

Când grijile legate de o decizie devin excesive și apar aproape în fiecare zi — una dintre trăsăturile anxietății generalizate — gândurile devin dificil de controlat, te țin tensionat și, cu timpul, pot duce la evitarea unor activități pe care înainte le făceai firesc^[1]. Transpus în alegerea carierei, asta se vede concret: eviți să trimiți un CV pentru un rol mai ambițios, amâni la nesfârșit o schimbare de care ai nevoie, sau accepți prima variantă „sigură” doar ca să nu mai suporți incertitudinea deciziei.

La acest tablou se adaugă stresul cronic — cel provocat de presiuni care nu se opresc, cum sunt cele de la muncă, bani sau familie. Stresul cronic poate aduce probleme de somn, dureri de stomac, dureri de cap și o stare de tristețe sau iritare mai frecventă, și poate contribui, în timp, la depresie și anxietate^[6]. O decizie care se amână luni de-a rândul ajunge ea însăși una dintre presiunile care nu se opresc — exact tipul de stres descris mai sus.

Cum construiești, practic, încrederea necesară să decizi

Vestea bună: încrederea necesară pentru o decizie de carieră nu e o trăsătură fixă, cu care te naști sau nu. Un studiu longitudinal, pe 376 de studenți chestionați în două momente diferite, a arătat că nivelul de reziliență măsurat la început a prezis, la a doua măsurare, cât de capabili se simțeau studenții să ia o decizie de carieră; iar cât de capabili se simțeau la început a prezis, la a doua măsurare, cât de adaptabili erau în plan profesional. În analiza autorului, încrederea în propria decizie face legătura dintre reziliență și adaptabilitatea profesională^[7].

Concret, poți lucra pe mai multe planuri simultan:

• Observă și corectează vocea interioară. Timp de câteva zile, notează ce îți spui când greșești sau hotărăști ceva. Dacă nu i-ai spune unui prieten lucrurile pe care ți le spui ție, rescrie-le într-o formă corectă, dar mai blândă^[3].
• Acceptă imperfecțiunea deciziei. Nevoia de a găsi „cariera perfectă” înainte de a face vreun pas te poate paraliza mai mult decât te ajută; e mai util să accepți cea mai bună decizie posibilă acum, cu informațiile pe care le ai^[3].
• Fixează pași mici, verificabili. Un obiectiv concret (o aplicație trimisă, o conversație purtată, un curs început) și urmărirea progresului îți arată, cu dovezi, că poți duce lucrurile la bun sfârșit — exact ingredientul din care se construiește autoeficacitatea^[3].
• Nu decide izolat. Cere sprijin concret din partea familiei sau prietenilor atunci când o decizie te apasă, în loc să o cari singur^[6]; ține minte că sprijinul din jur poate conta la fel de mult ca încrederea interioară^[5].

Greșeli frecvente care te țin blocat

O capcană frecventă e așteptarea certitudinii absolute înainte de a acționa. Abordările de tip terapie cognitiv-comportamentală, folosite pentru anxietate, lucrează exact pe mecanismul opus: te învață să te confrunți cu lucrurile de care te temi, ca să poți face din nou ce ai început să eviți — nu să aștepți să nu mai simți deloc frică înainte de primul pas^[1]. Pe alegerea carierei, asta se traduce în a face primul pas concret (o candidatură, o discuție, o decizie de probă) înainte de a te simți „complet pregătit”.

A doua greșeală e gândirea de tipul „totul sau nimic”: ori găsești cariera perfectă din prima, ori ai greșit complet. Când crezi că trebuie să fii perfect, nu te mai poți simți bine cu nimic mai puțin de atât, iar fiecare variantă imperfectă devine o ocazie pierdută de a-ți întări stima de sine^[3].

A treia greșeală e izolarea deciziei — o ții doar pentru tine, din teama de a fi judecat. Studiul pe cei 172 de studenți arată însă că cei care se simt cel mai bine pe plan general — iar calitatea relațiilor sociale și sensul dat propriei vieți fac parte din asta — au și cele mai puține dificultăți în a lua o decizie de carieră^[4].

Când ai nevoie de ajutorul unui specialist

Dacă indecizia legată de carieră e însoțită, de două săptămâni sau mai mult, de probleme de somn, schimbări importante ale apetitului sau greutății, dificultate de a te ridica din pat, dificultate de concentrare sau de a-ți mai face activitățile obișnuite, e momentul să ceri ajutor specializat, nu doar sfaturi de autoajutorare. Cere ajutor imediat dacă apar gânduri de suicid, sentimentul că nu mai poți face față sau un consum de alcool ori alte substanțe mai mare decât de obicei^[6]. În România, dacă ai gânduri de suicid, sună la 112 sau mergi la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe.

Un psiholog sau un psihoterapeut cu atestat de liberă practică de la Colegiul Psihologilor din România te poate ajuta să lucrezi pe stima de sine, pe anxietatea legată de decizii și pe tiparele care te blochează. Dacă anxietatea e suficient de intensă încât afectează funcționarea zilnică, principalele tratamente discutate sunt psihoterapia — inclusiv expunerea la ceea ce ai început să eviți — și, atunci când medicul consideră necesar, medicația; alegerea tratamentului potrivit se face împreună cu un specialist, nu pe cont propriu^[1]. Primul pas poate fi și medicul de familie, care te poate îndruma mai departe către un psihiatru sau un psihoterapeut.

Concluzii

Nu alegi mereu cariera care îți place cel mai mult, ci pe cea pe care crezi că o poți duce la bun sfârșit — și asta e, de multe ori, o problemă de încredere, nu de opțiuni disponibile. Vestea bună este că stima de sine și autoeficacitatea pentru decizii nu sunt fixe: se construiesc prin pași mici, dovediți, prin sprijinul celor din jur și prin acceptarea faptului că nicio decizie de carieră nu trebuie să fie perfectă pentru a fi bună. Când indecizia se transformă în anxietate care îți afectează funcționarea zilnică, pasul următor nu mai e un sfat de autoajutorare, ci o discuție cu un psiholog sau un psihoterapeut.