O abordare cognitiv-comportamentală orientată spre traumă oferă noi perspective pentru tinerii cu stres posttraumatic

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o afecțiune psihiatrică gravă, adesea asociată cu comorbidități semnificative, mai ales în rândul tinerilor. În Marea Britanie, peste 7% dintre adolescenți dezvoltă PTSD până la vârsta de 18 ani. Deși terapiile psihologice, în special cele focalizate pe traumă, precum terapia cognitiv-comportamentală (TF-CBT), au demonstrat eficiență, majoritatea studiilor nu reflectă contextul clinic real. Studiul DECRYPT a investigat eficiența terapiei cognitive pentru PTSD (CT-PTSD) în comparație cu tratamentul uzual (TAU) în serviciile de sănătate mintală pentru copii și adolescenți (CAMHS) din NHS.

Despre studiu

Design și participanți

Acest studiu multicentric, pragmatic și randomizat a inclus 120 de tineri cu vârste între 8 și 17 ani, diagnosticați cu PTSD ca urmare a expunerii la traume multiple. Participanții proveneau din șase trusturi NHS din Anglia și Țara Galilor. Majoritatea erau fete (72,5%), cu o medie de vârstă de 14,9 ani. Traumele frecvente includeau abuz fizic, violență în familie și pierderi bruște. Peste jumătate îndeplineau criteriile ICD-11 pentru PTSD complex, iar comorbiditățile psihiatrice erau frecvente (depresie: 74%, anxietate: 50%).

Intervenții

• CT-PTSD: terapie cognitivă individuală, structurată, livrată de terapeuți CAMHS formați special. Durata maximă sugerată: 15 ședințe (60–90 min).
• TAU: tratamente active, inclusiv TF-CBT, EMDR sau suport psihologic, în funcție de practica terapeutului.

Fidelitatea tratamentului a fost evaluată prin înregistrări audio și supervizare clinică. Nu au existat diferențe majore între grupuri privind alianța terapeutică sau numărul total de ședințe, dar distribuția acestora a variat: participanții CT-PTSD au avut mai multe ședințe în intervalul 8–15, iar cei din TAU mai multe peste 18.

Rezultate

Rezultat primar

La evaluarea post-tratament (5–6 luni), diferența între scorurile CRIES-8 (auto-raportate) nu a fost semnificativă statistic între grupuri. Totuși, atunci când cazurile din TAU care primiseră TF-CBT au fost excluse, CT-PTSD s-a dovedit superior (p=0,047).

Rezultate secundare

• La 11 luni, CT-PTSD a fost semnificativ superior TAU privind severitatea simptomelor PTSD (p=0,003), depresiei și anxietății totale (p=0,039), simptomelor de panică (p=0,017) și anxietății de separare (p=0,011).
• Părinții au raportat o reducere semnificativă a instabilității emoționale și a dificultăților afective la tinerii din grupul CT-PTSD atât post-tratament, cât și la 11 luni.
• Nu s-au observat diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește diagnosticele de PTSD (DSM-5 sau ICD-11), disocierea sau evaluările negative ale traumei.

Îmbunătățire clinică

La 11 luni, aproape jumătate dintre participanții CT-PTSD au prezentat o îmbunătățire semnificativă a simptomelor PTSD (CRIES-8 și CATS), comparativ cu aproximativ o treime din cei din TAU. Rata de îmbunătățire semnificativă clinică pe CATS a fost de 57% în CT-PTSD față de 30% în TAU (p=0,017).

Evenimente adverse

Au fost raportate puține evenimente adverse în ambele grupuri, fără dovezi de agravare semnificativă a simptomelor PTSD. Ideea de retraumatizare în timpul terapiei nu a fost susținută de rezultate.

Concluzii

Deși diferențele imediate post-tratament între CT-PTSD și TAU nu au fost semnificative în rezultatul principal, la 11 luni, CT-PTSD s-a dovedit superior în reducerea simptomelor PTSD, depresiei, anxietății și instabilității emoționale. Ambele tratamente au fost bine tolerate și eficiente în reducerea simptomelor în cazul tinerilor cu nevoi complexe, dar CT-PTSD a arătat beneficii durabile suplimentare.

Aceste rezultate susțin utilizarea terapiei cognitive personalizate în serviciile clinice pentru adolescenți afectați de traume multiple, mai ales atunci când comorbiditățile sunt frecvente. Studiul DECRYPT oferă un model de cercetare pragmatică cu relevanță directă pentru practica clinică reală.