O nouă abordare pentru realizarea comunicării și a conexiunii sociale între persoanele cu autism

O serie de cercetări recente au contestat ideea că dificultățile sociale din autism sunt unilaterale, propunând în schimb problema empatiei duble, conform căreia ambele părți – persoanele autiste și cele neurotipice – întâmpină dificultăți reciproce de înțelegere. Această nouă paradigmă este susținută de ipoteza de nealiniere dialectică, care sugerează că interacțiunile dintre indivizii cu trăsături autiste similare ar putea fi mai eficiente, reflectând o mai bună sincronizare a predicțiilor sociale și o comunicare mai fluentă.
Studiul publicat în jurnalul Biological Psychiatry testează această ipoteză atât comportamental, cât și neurobiologic, utilizând o abordare inovatoare cu grupuri de patru persoane și înregistrări fNIRS hyperscanning simultane în timpul comunicării. Autorii își propun să investigheze:

• H1a: dacă atracția interpersonală este mai mare între indivizii cu niveluri similare de trăsături autiste (AQ).
• H1b: dacă această relație este mediată de percepția similarității de perspectivă sau trăsături de personalitate și moderată de concordanța opiniilor.
• H2: dacă sincronizarea intercreier (IBS) este diferită în funcție de tipul diadei (high-high - HH, high-low - HL, low-low - LL), în special în regiunea rTPJ și rDLPFC.
• H3: dacă corelația inter-subiect (ISC) este mai scăzută între diadele HH și dacă există o relație între ISC și IBS.

Metodologie

Participanți

Au fost selectați 124 de studenți chinezi (din 925 chestionați) pe baza scorurilor AQ extreme (cele mai mari și cele mai mici 10%). Grupurile de patru persoane au fost alcătuite din două persoane cu scor AQ ridicat (H-AQ) și două cu scor AQ scăzut (L-AQ), separate pe gen și necunoscute anterior.

Designul experimental

Participanții au fost implicați în trei sarcini:

• Ascultarea unei povești narate (pentru măsurarea ISC).
• Citirea pe rând a unui text științific despre furtuni geomagnetice (ca bază pentru IBS).
• O discuție ghidată (temă: cine scapă de pe o insulă izolată), cu format de luare a cuvântului pe rând (pentru măsurarea IBS în timpul interacțiunii reale).

După discuție, participanții au completat evaluări despre atracția interpersonală, similaritate percepută de perspectivă, extraversiune, agreabilitate și stări emoționale.

Analize comportamentale și neurale

A fost utilizat Social Relations Model (SRM) pentru a decompune evaluările în componente de percepție, țintă și relaționale. Sincronizarea neuronală (IBS) a fost calculată pe baza diferenței dintre sarcinile de citire și discuție. Corelația inter-subiect (ISC) a fost evaluată în timpul ascultării poveștii.

Rezultate

Rezultate comportamentale

• H1a confirmată: Atracția interpersonală a fost mai mare între persoane cu niveluri similare de AQ (HH și LL), dar doar atunci când opiniile exprimate erau similare.
• H1b parțial confirmată: Similaritatea percepută de perspectivă (nu de trăsături de personalitate) a mediat relația dintre diferențele AQ și atracția interpersonală, doar în contextul concordanței de opinie.

Rezultate fNIRS (IBS și ISC)

• H2 confirmată parțial:
  • Diadele LL au avut sincronizare IBS semnificativ mai mare în rTPJ comparativ cu HH.
  • HH au avut IBS mai mare decât HL în rDLPFC, sugerând implicarea unor mecanisme compensatorii (cognitive).
• H3 confirmată parțial:
  • Diadele HH au avut ISC mai redus în TPJ și DLPFC decât LL.
  • ISC nu s-a corelat consistent cu IBS, sugerând că măsoară procese diferite: sincronizare pasivă vs. interacțiune activă.

Interpretare

Acest studiu oferă dovezi convergente, comportamentale și neurale, în favoarea ipotezei de nealiniere dialectică. Interacțiunile dintre persoane cu niveluri similare de trăsături autiste par să beneficieze de o mai bună potrivire predictivă și convergență cognitivă, în special în prezența unor opinii similare. Aceste interacțiuni sunt susținute de modele neuronale distincte:

• LL sincronizează puternic în rTPJ, o regiune asociată cu mentalizarea și predicția socială.
• HH compensează prin recrutarea rDLPFC, zona implicată în control cognitiv.

Pe lângă contribuția la teoria nealinierii dialectice, studiul oferă o perspectivă inovatoare asupra modului în care similaritatea trăsăturilor autiste facilitează comunicarea prin ajustări neurocognitive mutuale.

Limitări și direcții viitoare

• Studiul s-a bazat pe scoruri AQ în populația generală, fără incluziunea persoanelor diagnosticate formal cu autism.
• Contextul experimental strict controlat reduce aplicabilitatea în situații sociale reale.
• fNIRS nu permite investigarea structurilor subcorticale relevante în recompensă socială (ex: striatum ventral).

Cercetări viitoare ar putea integra metode multimodale (fMRI, MEG), modele computaționale și eșantioane clinice pentru a înțelege mai profund rolul trăsăturilor autiste în coordonarea socială.