O terapie mai bună de stimulare cerebrală profundă pentru tulburarea obsesiv-compulsivă

Cercetătorii de la Institutul Național de Tulburări Neurologice din SUA au capturat mai mult de 1.000 de ore de înregistrări ale creierului de la pacienții cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) în clinică și la domiciliu. Datele reprezintă un prim pas cheie către proiectarea de tratamente îmbunătățite de stimulare cerebrală profundă (SCP) pentru tulburările neuropsihiatrice.
Cercetătorii au colectat înregistrări ale creierului de la trei pacienți care au primit deja tratamente îmbunătățite de stimulare profundă a creierului pentru tulburarea obsesiv-compulsivă. Înregistrările au avut loc în clinică, în timpul ședințelor de teleterapie și în timpul activităților normale de viață la domiciliu.

Datele vor fi utilizate pentru a corela modelele specifice ale creierului cu simptomele TOC, scopul fiind acela de identificare a semnăturilor neuronale și a comportamentelor asociate care prezic debutul simptomelor și care pot fi utilizate pentru a perfecționa și mai mult tratamentul de stimulare cerebrală profundă. Înregistrarea datelor la domiciliu reprezintă un progres deosebit de important, deoarece mediul de acasă este mediul în care pacienții sunt expuși la factorii declanșatori care le afectează viața de zi cu zi.

TOC și alte tulburări neuropsihiatrice sunt dificil de tratat cu TOC, deoarece simptomele fluctuează în timp. Spre deosebire de tulburările motorii, care sunt în mod obișnuit îmbunătățite prin stimulare cerebrală profundă, simptomele TOC apar și trec în timp și pot fi declanșate de mediul în care pacientul trăiește. „În prezent, terapia pentru tulburarea obsesiv-compulsivă implică implantarea electrozilor, pornirea stimulării și apoi reglarea fină a acelei stimulari cât mai bine posibil în clinică”, a spus autorul studiului, David Borton, profesor asociat de inginerie biomedicală la Universitatea Brown.

În studiul actual, înregistrările creierului au fost luate de la aceiași electrozi responsabili de furnizarea terapiei de stimulare cerebrală profundă și sincronizate în timp cu EEG, alte înregistrări fiziologice și modificări faciale, atunci când au fost înregistrate în clinică, și la simptomele auto-raportate în timpul vieții de zi cu zi și în timpul sarcinilor prescrise la domiciliu.

sursa: Science Daily